Ultima postare parca a avut in ea germenii unor predictii, pentru ca putin a trecut si natura mi-a oferit o mostra a sexismului pe care un fundamentalist darwinist de renume mondial, Richard Dawkins, l-a demonstrat multor martori de pe net. In week-endul trecut ma pomenesc cu un sms de la o prietena in care imi spunea ceva de declinul lui Dawkins, apoi, la cateva ore, ca a devenit feminista, ca in fine, intelege ca feminismul nu e un moft, e ceva necesar cu adevarat. Nu stiam ca intre cele doua evenimente era o legatura cauzala, pentru ca nu stiam despre ce era vorba. Dar am aflat curand din media, despre incidentul din lift in care o femeie, Rebecca Watson, a fost invitata la o cafea de un barbat la 4 dimineata, in timp ce se afla la o conferinta. Ea s-a simtit ofensata, hartuita sexual practic. A refuzat, si totul s-a terminat. Interesant e ca Richard Dawkins a aparut pe un blog in care se discuta despre acest incident si a postat niste comentarii demne de emisiunea lui Maruta sau altele (dar de asta am auzit).
Ce as fi facut in locul Rebeccai? Nu cred ca as fi dat o conotatie sexuala invitatiei, pentru ca nu cred ca barbatii sunt niste animale obsedate numai de sex (imagine intretinuta cumva si de unele idei evolutioniste actuale tocmai pentru a legitima unele comportamente), iar amabilitatea e “seducatoare” (fara conotatii neaparat sexuale) pentru toti oamenii, din toate culturile intr-o masura mai mare decat frumusetea, care depinde de cultura si de factori personali. Daca supralicitezi intentiile sexuale ale cuiva, ori ii supralicitezi interesul sexual ori valoarea ta sexuala. Daca eram in locul ei, probabil nu m-as fi simtit ofensata, daca aveam chef de discutii sau daca tipul imi atragea vreo curiozitate culturala (ca altfel de interes, colegii mei din cercetarea biomedicala nu prea sunt apti sa trezeasca), m-as fi dus la o cafea. Sigur l-as fi intrebat ce cafea are:)
Dar alte femei nu ar facea asa! Mama mea ar fi raspuns la invitatie cu 2 palme. Rebecca a fost mai blanda, dar era dreptul ei sa se planga de ceea ce a simtit atunci. Sa fi exagerat? NU cred. E complicat cu cei care se cred minoritati si au constiinta minoritatilor discriminate. Cunosc sentimentul occidentalei care trebuie sa nu faca glume cu oameni din alte culturi, pentru ca sansele de a fi gafe sunt foarte mari. Dar femeile nu sunt minoritati, din contra. Daca femeile se simt minoritati, sunt obsedate de discriminare, se vor comporta ca atare. Poate miscarea feminista ar trebui sa insiste asupra fortei femeilor, asupra faptului ca pot face orice.
Dar chiar daca nu s-a simtit discriminata, femeilor nu le plac invitatiile sexuale directe, nu le place hartuirea sexuala. Mi se pare logic, numai lui Dawkins, zoolog de profesie, se pare ca nu. Cel putin asa o arata reactiile lui Dawkins, debordand de intelegere ingusta si sexism ieftin. A vazut el paun tragand paunitele de pene sa faca sex cu el? Violul, ca si hartuirea sexuala sunt rare in lumea animala. Femelele aleg, de aceea trebuie sa fie atrase, sa vada ce aleg, nu li se impune alegerea, ca aia nu mai e alegere. Daca tipul din lift isi flutura bicepsii, abdominalii si alti muschi mai putin vizibili pe la ochii Rebeccai, poate ea ar fi reactionat altfel. Chestia asta e atat de puternica la femela de om, incat uneori daca un tip face primul pas, se compromite, chiar daca era vizat. O spun din proprie experienta, dar am auzit-o si la alte femei. Femeilor le place, prefera, vor sa aleaga, deci sa faca ele primul pas.
Cat despre Dawkins nu ma surprinde ca gandeste asa. Primul lui comentariu a fost o ironie ieftina la adresa drepturilor ei ca americanca, intr-o lume in care femeile musulmane sunt mutilate sexual, nu au voie sa conduca masini, sa iasa pe strada singure (asta ar fi imposibil, occidentalii nostri ne trimit singure peste tot, la cat de lene le e sa iasa ei insisi:). Pai daca eram in locul ei ii raspundeam in acelasi mod, referindu-ma la campania lui ateista intr-o lume in care ateii nu sunt ucisi cu pietre, ca la musulmani. E drept ca uneori ma simt si eu vinovata ca ma ocup de Alzheimer, cand in Africa lumea moare de infectii banale. Asta nu inseamna ca trebuie sa renunt la tot si sa ma ocup de viermi intestinali. Trebuie sa le ridicam noi lor standardele, nu sa le coboram pe ale noastre dupa ale lor.
Dar repet, nu e de mirare ca Dawkins gandeste asa, avand in vedere CV-ul lui. Din pacate, repet (ca si in postarea anterioara), in sociobiologie, psihologie evolutionista, sexismul infloreste. De fapt darwinismul ca ideie e propice sexismului (am argumentat de ce intr-o postare anterioara). Exista selectie sexuala (facuta de femele) dar masculii nu fac altceva decat isi expun calitatile (coada la paun, cantecele la pasari) nu invita femelele direct sau trag de ele sa ii aleaga. Selectia sexuala, supralicitata de Darwin, dar nu de Wallace, care a spalat de multe ori onoarea selectiei (omul asta merita mai multa consideratie decat cea de care se bucura), e folosita in sprijinul legitimarii sistemului de valori sexist din societate. Femeile trebuie sa aleaga barbati mai in varsta, de succes, ca sa-si creasca copiii. Iar valoarea femeilor e data, cum altfel, de fertilitate, adica de tinerete, atractivitate si proportii care sa sugereze fertilitate inalta. Astea sunt idei din stiinta actuala, nu ironii!
Ideile stiintifice pe care le avem sunt influentate de gene, de cultura, de timpul in care traim. Daca ar fi mai multe femei in evolutie, si sa fie de succes, lucrurile ar arata altfel, ideile stiintifice care ar domina ar fi altele. Cand mai citesc cate ceva de istoria stiintei, constat cu surprindere (si cred ca nu e o iluzie) ca unele idei ale mele seamana cu ale unora din culturi similare si din populatii inrudite. Temperamentul, biochimia creierului, dar si unele abordari culturale, influenteaza ideile. Cum sa nu influenteze si sexul, in acest caz sexul social, a carui dimensiune vad ca e mai mare decat ar fi de asteptat. Sexul biologic ar avea si aici o oarecare influenta, dar e mult mascata de cel social. O relicva a epocilor trecute, manifestata si in stiinta, e pudoarea femeilor, legata de propria sexualitate si de manifestarea ei. Din nefericire, femei feministe, nascute si crescute in mediu feminist, sunt putine. Din punctul asta de vedere ma simt intr-adevar minoritara si in stiinta, dar poate asa se explica o parte din originalitate.
Ar mai fi un aspect legat de Dawkins. Omul e celebru datorita simplificarii aproape puerile a ideii selectiei darwiniste. Cine a citit “Gena egoista”, un moment al pervertirii logicii care ar face invidios un avocat de provincie, stie de ce. Sa ajungi sa spui ca exista altruism pentru ca gena altruismului face tot ce-i sta in puterea ei de gena sa se perpetueze e cam mult. Prin strategiile ei, cu aliante complicate, disimulari, ajunge sa se replice, desi e o gena nociva, iar existenta si perpetuarea ei dau in cap darwinismului. La fel se poate spune si despre gena bagatului degetelor in ochi, gena prostiei si gena urateniei crunte:) Multi l-au acuzat de simplitate pe Dawkins, si Gould, si Eva Jablonka, neolamarckista planetei. Desi Gould il numeste darwinist fundamentalist, eu zic ca el desfiinteaza darwinismul in incercarea alambicata de a explica ce darwinismul nu poate explica. Adica faci harcea-parcea ipoteza ca sa tragi de par o predictie de-a ei…Darwin s-ar lua cu mainile de barba!
Dar in epoca noastra asta nu pare sa fie o problema. Nivelul intelectual e cel care e, iar Dawkins in simplitatea lui geniala are milioane de adepti (mare ganditor ateu, ca atee mi-e rusine). Ideile se contureaza si se impun intr-un anumit context istoric. Recent am citit o carte “The vindication of the rights of woman” de Mary Wollstonecraft, scrisa in secolul al XVII-lea. Dincolo de ideile originale si indraznete, se vede influenta filosofiei timpului. Impresia pe care mi-a facut-o , e ca atunci climatul intelectual pretentios ar fi fost propice receptarii unor idei evolutioniste mai elaborate. Era epoca in care Lamarck, dar si Erasmus Darwin, bunicul lui Charles, si-au publicat ideile. Lamarck practic a avut succes, daca privim lucrurile in perspectiva. Chiar daca au existat critici, ideile lui au avut multi adepti. Ce s-ar fi intamplat peste 100 ani? Peste 100 ani, dupa declinul darwinismului, lamarckismul era din nou in voga. Dar in perioada lui Lamarck, cred ca ideile simple ale lui Darwin ar fi fost si mai ridiculizate. Nu ar fi avut nicio sansa. Cat despre Dawkins… Imi place sa cred ca atunci ar fi fost momentul sa-mi lansez teoria evolutionista:) Legatura dintre rezistenta corpului si inteligenta se vehicula, era cunoscut si faptul ca animalele care se reproduc mai tarziu traiesc mai mult iar o legatura cauzala ar fi fost poate repede ingurgitata.
Criticile la adresa societatii exprimate atunci se verifica acum, dar lenea intelectuala s-a extins, atingand si alte paturi sociale. Acum nu mai exista elite intelectuale, iar cele care s-ar putea numi asa nu au ajuns acolo pe baza celor mai inalte functii psihice umane. Avem multe cunostinte, putine idei, majoritatea simpliste.
http://scienceblogs.com/pharyngula/2011/07/always_name_names.php#comment-4295492
ro Darwin, Dawkins, feminism, Mary Wollstonecrat, Rebecca Watson, Wallace
Recent Comments