Civilizaţia Foametei

Unii oameni s-au nascut in comunism. Unii oameni au si facut si ceva scoala pe atunci. Era horror, singura parte buna era poate ca atunci te puteai refugia fara sa stii in cultura, citit, chestii plicticoase de genul asta.  Am fost unul dintre acei copii. Si recunosc, cum imi placea istoria (la nebunie! ), cand am auzit de celebra carte a lui Engels, “Originea familiei, a proprietatii private si a statului”, am ramas fascinanta. Sa legi istoria de biologie, super! Imi aduc aminte si acum ce ne-a povestit profesorul de istorie despre asta, apoi micul fragment din acea carte prezent in manual…

Acum cateva zile, cand incercam sa ma documentez pentru un articol in care voiam sa popularizez cumva implicatiile filosofice (unele) ale ipotezei despre umanizare, dar si a noii teorii a evolutiei, acum pusa destul de bine la punct, mi-am amintit de Engels si de “Originea…” Am privit totul cu alti ochi, printre altele cu ochii lui Dawkins.  Iar ideile lui Engels, cu care nu sunt in totalitate de acord, mi s-au parut superinspirante si clare. Familia patriarhala a aparut ca forma de transmitere a mostenirii pe linie paterna. Copiii sunt proprietatea tatalui, iar pentru asta paternitatea nu trebuie sa fie incerta. Solutia: sclavia femeilor, ca forma de preventie a alterarii mostenirii. Logic! Femeile nu au voie sa se miste singure, sa conduca, sa faca orice care le-ar aduce autonomie. Autonomia duce la autonomie sexuala, alegere, nu la prostitutie, ceea ce e de fapt familia patriarhala.

Ceea ce Engels nu a visat e ca acest model a fost transmis in…stiinta. Desi, cum am aratat in alte postari, paradigma succesului reproductiv ca motor al evolutiei (de exemplu sunt mai multe gene de bacterii decat de specii cu organizare complexa) e plina de contradictii, ea e foarte populara. Probabil pentru ca se grefeaza pe un mod de gandire falocentric, obsesia transmiterii mostenirii materiale. Transferi mostenirea la nivel de gne, si iata succesul evolutiv. Mult mai toleranta cu aceste idei cand am scris cartea, am aflat apoi de date care le contraziceau clar. Un cercetator maghiar a descoperit o colaborare stransa intre familiile de furnici vecine, desi sunt formate din indivizi diferiti genetic (ce piruete logice face Dawkins ca sa arate de ce furnicile lucratoare isi sacrifica propria reproducere in dauna celei a reginei, aratand avantajele prin numarul de gene pe care le impart cu surorile!). Chiar in acea perioada insa, am citit un articol despre faptul ca pattern-ul alocarii de resurse (trimiterii de bani din strainatate) in cazul lucratorilor africani respecta nu investirea in propriile gene (incluzandu-le pe ale rudelor), ci doar cresterea fitness-ului. Studiul, facut pe lucratori africani, unde relatiile de familie sunt mult mai puternice decat in Europa.

Reproducerea e un instinct puternic, care implica adesea comportamente complexe, investitii energetice mari.  Totusi, importanta ei in evolutie a fost mult exagerata. La om reproducerea, nu numai comportamentul sexual, are o mare functie sociala.  Obsesia pentru copii, in special de sex masculin in societatile patriarhale, pentru ca ei sunt vehicule ale mostenirii e de fapt in mare o obsesie materiala si sociala. In aceste societati copiii sunt obiecte ale familiei si grupului de provenienta. E normal ca liberalii occidentali, care nu considera copiii obiecte ale parintilor si familiei, sa nu se inghesuie sa se reproduca.  Ceea ce istoria ne arata e ca in unele zone in care acum copiii de sex feminin sunt ucisi din cauza utilitatii mai reduse, cand aduceau dezavantaje, cei de sex masculin erau victimele. Cand in China Antica, la un moment dat s-a instituit o taxa pe copiii de sex masculin, acestia au inceput sa fie ucisi.  In societatile de vanatori-culegatori, desi exista ritualuri de fertilitate, interesul pentru copii nu este atat de mare, fitness-ul este mult redus, ele ramanand stationare timp indelungat.  In cazul lor, ca si al altor specii, copiii indeplinesc mai putine functii sociale si economice.  Putem presupune ca genele insele indeplinesc aceste functii?  Cam greu…

Daca pentru masculi, unde mostenirea genetica, deci si cea materiala si sociala, este incerta, pentru femele lucrurile stau diferit. Viziunea asupra succesului reproductiv a unei femei e diferita. Viziunea succesului in evolutie a unei femei ar putea fi de asemenea diferita.

ro Dawkins, Engels, falocentrism. patriarhat

Azi a fost ziua nationala.  Dincolo de faptul ca evenimentele istorice ulterioare datei de 1 Decembrie 1918 au schimbat semnificatia acestei ziel (unde e Romania mare, fara Basarabia, Bucovina, si ce cauta la noi Cadrilaterul?). Dar ce e ziua nationala?  Un bun motiv de chef! Chefurile fac bine, socializarea face bine, sistemul de recompensa e bine sa fie alimentat cu tot felul de placeri. Dar dincolo de toate astea, ce inseamna Romania pentru mine? In primul e vorba de aspecte politice. In cazul de o politica si niste politicieni de care imi e rusine, care nu ma reprezinta. Cultura? Cele mai importante texte, care m-au influentat, daca nu le-am citit in alte limbi, nu erau scrise de autori Romani.  Ce am eu cu Miorita? Nu stiu daca am citit mai mult in Romana decat in alte limbi, dar sigur ca nu cunosc corespondentul in limba materna al unor termeni stiintifici. Mentalitati? Mi se par atatde straine si de surprinzatoare uneori si mi s-au parut inca din copilarie. Ca mentalitati ma simt mult mai “acasa” cand nu sunt in tara unde m-am nascut.

Totusi, ceva trebuie sa fie…Recunosc, imi place limba. Cum suna. Sigur, orice limba reprezinta un mod de viata, o filosofie. Probabil auzind mereu limba asta, vorbind in ea, mi-am dezvoltat anumite reflexe de a judeca lucrurile. Se spune ca simtim, ca exprimam cele mai profunde lucruri,  in limba materna. Din pacate, nici asta nu e adevarat. Poate ca nu le-am spus atat de frumos, cu atatea metafore, dar cele mai emotionante momente ale vietii mele nu au fost “traite” in Romana.  Fericirea, disperarea pot fi asa de usor exprimate intr-o limba straina sau declansate de mesaje in alte limbi.  Succesul meu real, daca va veni, nu va veni din Romania, iar mesajele cele mai valoroase din acest punct de vedere nu sunt scrise in limba mea. Romania nu a facut mare lucru pentru mine, iar de ajutat nici nu poate fi vorba. In ce priveste lucrurile importante din viata mea, cum e cariera, faptul de a fi de aici a fost de cele mai multe ori un impediment.

Pana la urma ce ramane din apartenenta la o natiune? Pai impozitele, votul etc. Cam atat! Adevarat ca mi-ar placea sa votez peste tot, acum era bine sa fi votat in Egipt. Dar cred ca apartenenta la o natiune incalca intr-un fel drepturile omului.  Pentru ca unii oameni sunt condamnati la saracie, razboi, dictatura, discriminare numai prin stampila de pe pasaport. Din nefericire nu ne putem alege cetatenia sau o putem face cu mare greutate. Bine, nu daca suntem cetateni UE. Da, asta e un avantaj! Dar cred ca o zi a apartenentei la Occident ar fi de sarbatorit.

ro

Ieri Camera Deputatilor a votat legea eutanasierii cainilor vagabonzi. Recunosc, a fost o surpriza pentru mine.  Nu stiu cum arata exact in sondaje aceasta masura absolut inutila in ce priveste rezolvarea problemei, dar foarte utila pentru filmele care se vor ocupa cu eutanasierea, mana in mana cu parlamentarii. Parlamentarii ar avea o scuza numai daca e o masura populista, adica daca opinia publica e pentru uciderea cainilor. Din cate stiu eu, exista o opozitie puternica. Dar si asa, parlamentarii tot nu sunt de scuzat, pentru ca ei stiu adevarul, in mod sigur studiile care arata “eficienta” metodei le-au fost puse sub nas. Adica alesii ar lua o masura emotionala ca sa satisfaca o parte a electoratului contra uneia juste, dar care nu e populara. Tot nu iese, seamana cu situatia din Grecia.

Dar toate astea sunt doar exercitii de logica, parlamentarii nu incearca sa satisfaca pe nimeni afara de clientii lor, eventual mimeaza ca satisfac o parte a electoratului. In stilul asta se ajunge nu numai la situatia din Grecia si alte tari unde coruptia la nivel inalt, cuplata cu cedarea la presiunea unei parti irationale a electoratului a dus la efectele crizei pe care o traversam inca, dar si la legi care sa incalce orice libertate individuala, cum sunt cele legate de protectia contra terorismului in State, dar nu numai.  Pe toti ne deranjeaza cainii vagabonzi care ne latra cand mergem cu bicicleta, care ne sar in fata masinii (ca nu vrei sa-i calci) si mai ales care ne musca. Dar nu ne deranjeaza ca politicienii, in orice caz. Si nu vrem sa ucidem politicienii. In primul rand pentru ca e mai scump pentru noi, executia e mai scumpa decat detentia pe viata, cel putin asa arata studiile:) Te intrebi ce a mai ramas din democratie, in conditiile astea.

Pe de alta parte, am vazut la tv activiste pentru drepturile animalelor disperate, plangand, amenintand politicienii pentru ca aceasta lege a fost adoptata. Reactie normala, as zice. Dar asa o reactie nu e de vazut in cazul situatiei disperate a semenilor nostri, care de asemenea nu sunt aparati de legi, cum sunt prostituatele exploatate, homeless-ii, femeile batute care nu-si parasesc sotii ca sa nu intre in categoria homeless-ilor, ca sa vorbim numai de situatii aproape de noi, nu de sharia din Libia, de foamea din Africa neagra si tot ce mai e pe acolo. De ce? Pentru ca sentimentele pentru animale sunt probabil urmarea unui instinct matern, dar fata de niste fiinte pe care le consideram inconstient si mai lipsite de aparare decat pe membrii speciei noastre, de la care in plus avem si asteptari. Dar sa nu uitam ca orice om, cat de nesuferit, ne e var. Si nu e nevoie sa-l invitam la masa, la carciuma sau sa pierdem timpul cu el, dar un var in mizerie e o rusine pentru noi toti.

Sa vedem ce se va intampla cu cainii, acum decizia fiind la nivel local. Parerea mea e ca e timpul pentru o mostra de solidaritate umana, adica am putea contribui la crearea de adaposturi pentru ei. Dar sa nu-i uitam nici pe  homeless-i, care necesita si ei adaposturi, prostituate si femei abuzate. Daca ati avut viroza respiratorie de curand (ca mine) ganditi-va cum e sa ai asa ceva cand esti obligat/a sa stai pe strada! Ieri noapte un batran homeless care aduna chistoace a murit de frig. Ar trebui sa ne pese.

http://www.bistriteanul.ro/Scapam_de_cainii_vagabonzi-1322034390182.html

http://www.adevarul.ro/actualitate/social/legea_maidanezilor-eutanasiere-sterilizare-romania-autoritati-caini_vagabonzi-web_0_596340716.html

ro caini, eutanasie, femei batute, homeless, prostituate

Un articol recent incerca sa explice promiscuitatea umana prin fertilitatea redusa a acestei specii. Oamenii au o fertilitate foarte mica. De fapt ei provin dintr-un ordin de mamifere cu fertilitate redusa, primatele, dar si printre rudele lor sunt campioni ai infertilitatii.  De ce? De ce mai ales exista o tendinta printre mamifere, dar si alte animale si nu numai, de reducere a fertilitatii odata cu cresterea complexitatii. Adica evolutia arata exact invers decat ar prezice Darwin, dar mai ales Dawkins, autorul “Genei egoiste” care nu are alt plan decat acela de a se replica in cat mai multe exemplare.

Sa ne gandim care gene sunt cele mai multe: cele de bacterii.  Ce rost avea sa apara organisme care sunt mai putin fertile, care au mai putine gene propagate in natura? Daca selectia naturala actioneaza prin mai multi urmasi viabili, sansa de a aparea un organism mai complex, deci mai putin fertil, atunci cand se afla in apropierea semenilor mai fertili (sa nu uitam, se pleaca de la ideea ca speciatia, deci macroevolutia e un proces continuu al microevolutiei, dat de selectia intraspecifica), era nula. Sau putea sa apara in izolare, iar atunci nu selectia naturala era motorul evolutiei lui, ci izolarea, cum zic Gould si Eldredge, autorii teoriei echilibrelor intermitente. Sau poate nu selectia era motorul evolutiei…

Daca numarul mai mare de gene pe care un anumit avantaj, asociat cu complexitatea,  a fost transmis urmasilor, atunci organismele complexe trebuia sa fi avut cat mai multi urmasi. Intr-adevar, sansele lor de supravietuire au crescut odata cu complexitatea, dar tot nu ne ies la socoteala mai multe gene transmise la urmasi. Mai multe despre asta in “Civilizatia…” Dar multe despre evolutia in general, in noua carte care va aparea sper, in curand,  “Legile evolutiei, legile vietii”.

Omul  e rusinos de infertil si printre rude. De ce s-a ajuns la asta se vede in “Civilizatia..”Ca spita umana provine din fiinte promiscue sexual pare foarte usor de dedus. Daca ati citit “In umbra omului” de Jane Goodall ati vazut cum stau rudele noastre la capitolul fidelitate sexuala.  Si nu era vorba de bonobo, ci de cimpanzei comuni, Pan troglodytes. Oamenii actuali ar fi la fel, ca si cei primitvi (acolo exista norme inca si mai dure de interzicere a promiscuitatii in unele culturi) iarasi nu e greu de dedus. Dar capcana paradigmei utilitatii pentru fitness apare din nou in aceasta ipoteza. Cea mai tare idee mi s-a parut aceea ca barbatii ar trebui sa fuga de femeile multiorgasmice. Poate ar trebui sa plece si sa le lase in intervalul dintre doua orgasme sa satisfaca alta femeie, iar frigidele ar fi cele mai de succes femei, conform acestei teorii.  Toti barbatii le-ar cauta si ar fi gata sa ramana cu ele timp de decenii pana la primul orgasm. Oricum ipoteza e contrazisa de ce se intampla la bonobo, fiinte foarte promiscue, unde exista orgasm.

N-am vazut studii in acest sens, dar inclin sa cred ca lucrurile stau exact invers. Greu de crezut ca selectia sexuala ar fi ocolit exact capacitatea barbatilor de a produce placere sexuala. Pe de alta parte, femeile capabile de orgasme (cat mai multe) ar fi fost mai active sexual (desi nimfomanele se recruteaza in special dintre frigide, dar sa ne gandim ca e vorba de o cultura a cautarii constiente a satisfactiei sexuala) si ar fi avut o participare mai mare la selectia sexuala. Ca sa nu vorbim ca probabil indivizii de ambe sexe cu “talent sexual” (dar asta ramane de verificat) ar putea avea alte calitati al caror efect secundar ar fi acesta. Acea calitate ar fi sensibilitatea, printre altele.

Fidelitatea, ca si pasiunea sexuala sunt doar comportamente umane inutile, care li se potrivesc unora, ei le-au impus, dar pentru majoritatea oamenilor sunt doar niste haine prea mari, ca si alte comportamente impuse cultural.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/VIDEO_De_ce_oamenii_nu_pot_fi_monogami_0_548945442.html#comment

ro bonobo, cimpanzei, fertilitate, Jane Goodall, promiscuitate

Aud iar controverse legate de soarta cainilor vagabonzi. Sigur, asa cum se pare ca recomanda si Consiliul Europei, uciderea cainilor vagabonzi nu rezolva problema. Dar ca sa-l citez pe Marius Vintila, uciderea cainilor e preferata pentru ca…face bani. Desi unele fundatii pentru apararea drepturilor animalelor si-au oferit gratuit serviciile de sterilizare, au fost refuzate. Firmele care fac afaceri cu statul ar avea de suferit in acest caz. Si statul nu poate sa nu salveze bietele firme partenere, desi nu sunt banci:)

Dar de ce exista atat de multi oameni care se revolta la uciderea cainilor, in conditiile in care consuma, de cele mai multe ori, carne, chiar de mamifere? Imi fac mea culpa, si eu consum carne de mamifere, desi ar trebui sa ma opresc cel mai departe la pesti, pe scara evolutiei. Atasamentul fata de animale, atunci cand nu e legat de un interes economic, e un comportament inutil pentru supravietuire. Dar asta e omul, se caracterizeaza prin comportamente inutile pentru supravietuire si chiar costisitoare. Comportamentele aparent inutile, care le pun creierul pe moate sociobiologilor, ar proveni dintr-o investitie afectiva (pana la urma biochimica) intr-o anumita directie. Orice poate fi “finantat” daca se implinesc anumite conditii. Toate comportamentele tipic umane sufera de aceasta problema. Ce rost are sa fii foarte moral sau ingrozitor de imoral? Sigur, natura poate gasi rostul, de fapt interactiunea. Sau noua ni se pare ca exista un rost, dar probabil nu e, el apare in urma interactiunilor. Si de fapt interactiunile se mentin si se imbogatesc, si noi zicem ca acolo e un rost.  Dar mai multe despre asta in “Civilizatia..”.

Sa lasam discutia asta filosofica si sa ne intoarcem la…caini. Imi plac cainii, cum imi plac aproape toate animalele. De fapt, animalele au ales pentru mine, adica de la ele a inceput pasiunea pentru viata. De la ele si de la frica de boli. Dar cainii sunt ceva deosebit. Pentru ca ei sunt cu adevarat prietenii oamenilor. Domesticirea lor i-a umanizat. Ei sunt ca niste copii indepartati genetic, dar crescuti de oameni. Unii caini cunosc peste 100 cuvinte, iar capacitatea lor de a empatiza cu oamenii o depaseste uneori pe cea a cimpanezeilor, care intre noi fie vorba, sunt aproape un fel de oameni. Oare ce ne face oameni mai mult, genele sau educatia? Sigur, amandoua sunt importante, dar cainii, niste carnivore educate de oameni, ne arata cat de importanta e educatia in conditia umana. Au si cainii comportamente inutile? Cine ii cunoaste poate raspunde la aceasta intrebare.  Umanitatea e data de gene, dar in mod esential de mediu. Copiii crescuti de animale sau profund neglijati de oameni nu se comporta ca oameni.

A ucide cainii e intr-o oarecare masura a ucide ceva cu caractere comportamentale umane. Nu zic oameni, ci ceva din umanitate (la naiba, ce i-ar fi placut tovarusului Marx chestia cu umanitatea cainilor!). Probabil de aceea oamenii civilizati si cu multe caractere umane reactioneaza atat de dur la asta.  Ca si astea variaza in functie de individ, dar si de societate (cine zicea ca nu spun lucruri profund incorecte politic?). Conform acestei teorii, o societate e cu atat mai “umana” cu cat are mai multe caractere inutile, face mai multe investitii aparent inutile material. Si atasamentul fata de animale fara valoare economica e unul dintre acestea. Societatile umane primitive, din cate am aflat, tin cainii doar pentru paza, nu pentru placere. Atunci cand nu-i gatesc. Atasamentul nostru pentru caini e greu de inteles pentru ei, ca si toate idealurile noastre inutile, inclusiv grija fata de oamenii din aceste societati. Ai ucide pe cineva indepartat genetic care a invatat sa simta ca tine?? Cam asta par cainii.  Si totusi, fructele de mare sunt delicioase, mai bune decat carnea de miel…:)

ro caini, umanitate

Azi a inceput recensamantul populatiei (suna ca dracu’ sa vorbesti de oameni ca despre o populatie, asta merge la insecte, nu la fiinte cu individualitate puternica, sau cel putin asa credem noi). Chestionarul a primit tot felul de critici, in primul rand legate de felul cum trateaza femeile, apoi de religie.  Chiar am  vorbit cu mama mea, care se va declara ea capul gospodariei, ca asta e mai aproape de realitate.  Incredibil ca in epoca asta sa vorbim de “capul gospodariei”. Daca ne referim la cine ia cele mai multe decizii, femeile sunt cel mai adesea “capul”. Cat despre criticile legate de apartenenta religioasa, iarasi ar fi multe de spus. Dar daca ar fi sa generalizam, pana la urma nu e vorba decat de lipsa de cunoastere, de intelegere a Occidentalilor la inceputul secolului XXI.  Zic a Occidentalilor, ca aici individualitatea conteaza mai mult decat in societatile traditionale, aici oamenii ar trebui sa fie ajutati sa gandeasca mai mult cu creierul lor.

Exista atata obscurantism religios, atata traditie, femeile sunt tratate ca obiecte sexuale si utere ambulante (repet, nu prea sunt in masura sa vorbesc eu despre asta, vreau sa spun ca lucrurile sunt mult mai rele decat pot eu sa le prezint)? Da, cauza e prostia umana, lipsa de gandire care face oamenii usor de indoctrinat si de manipulat. Asta e cauza si e dureros sa fie asa.
Ce se poate face? Cei care gandesc sau sunt atat de masochisti de le si place ar trebui sa se dedea mai mult la acestui viciu si sa se expuna mai mult. Indecent, stiu, ca asa e gandirea. Am ajuns la concluzia veche a altora, ca de fapt nu poti convinge oamenii in mod rational. Dar poti gasi alte mijloace sa-i faci  imite un anumit comportament. Iar sa convingi oamenii simpli e aproape imposibil. E greu sa convingi elitele stiintifice, asa cum o arata istoria stiintei.

A propos de asta, recent s-au decernat premiile Nobel. Premiul Nobel pentru medicina cuprinde o poveste impresionanta. Ralph M. Steinman a primit premiul Nobel pentru medicina pentru niste descoperiri in domeniul imunologiei. Numai ca in cazul lui a fost prea tarziu. Murise cu o zi inainte, doar ca organizatorii nu stiau acest lucru. Ceea ce e si mai interesant e ca dl. Steinman incerca sa se salveze singur de un cancer pancreatic. Situatia lui emotionala e dincolo de orice imaginatie. Sa fii condamnat la moarte si sa incerci sa fii creativ si optimist (ca altfel nu merge) intr-o cursa contra cronometru e cel mai greu lucru din lume. Sa urci pe Himalaya e nimic pe langa asta, pentru ca pentru alpinism exista retete, te poti antrena, oricat de greu ar fi. Dar dincolo de dramatismul situatiei era demersul sau. Incerca sa dezvolte un vaccin. Daca l-as fi cunoscut, i-as fi spus ca sansele de reusita erau foarte mici.  Dar el asta stia, imunologie, deci vaccinuri.  Pentru ca asta stim in medicina, mai ales in imunologie. Pentru ca nu e mare diferenta intre medicina de acum si cea din Evul mediu in ce priveste eficienta reala si gradul de intelegere al fenomenelor. Cancerul e o modificare biochimica profunda, nu o ataci cu vaccin, si dispare.  Nu faci vaccin de riduri si gata, efectele imbatranirii au disparut. Pentru ca imbatranirea nu se reduce la riduri. Dar din nefericire cam asa se procedeaza.  Se taie pielea si ai intinerit. Medicii, in special chirurgii, taie, ca poate merge si asa. Scot  vezica biliara, splina, chiar hipofiza, cum s-a intamplat cu o pacienta bolnava de o forma de cancer, circuite din creier (lobotomia). Se roaga macar sa mearga (chirurgii mai ales sunt foarte credinciosi, spun cei care ii cunosc).  Uneori pare sa mearga, asa cum a mers cu multe tratamente pana acum, inclusiv cu vaccinurile. Dar as zice ca am avut noroc, am nimerit pe ce trebuie. De-aia a mers. De decenii ne-am impotmolit in mecanisme complicate, care necesita mai mult decat taiere. Si nu mai merge…

http://www.nytimes.com/2011/10/04/science/04nobel.html?nl=todaysheadlines&emc=tha2

O alta stire interesanta este aceea de a taxelor pe grasimi din Danemarca. Nu am subapreciat niciodata prostia politicienilor, dar oamenii au mai multe resurse decat credeam. Nu numai ca masura incalca orice principiu liberal, de a face ce vrei cu corpul tau, atata timp cat nu te vinzi ca sclav, ca asta nu poti s-o faci, ca atunci nu mai esti liber. In aceeasi categorie intra si politicile anti-fumat, anti-droguri, dar de asta am vorbit cu alta ocazie.

Dar taxa pe grasimi, dincolo de problemele legate de drepturile omului (trateaza cetateanul Danez ca pe o vita care consuma pana crapa, si trebuie protejata de ea insasi), de cele birocratice, e o prostie din punct de vedere stiintific. Nu stiu exact cum suna, dar principiul e aiurea.  Grasimile sunt esentiale pentru viata si sanatate. Exista mecanisme pentru a le mentine la un anumit nivel tocmai pentru ca e mai rau sa nu le ai decat sa le ai in exces. Nu intru in amanunte legate de metabolismul colesterolului, de importanta acestei substante pentru creier si reproducere, dar lipsa de colesterol, care oricum se poate sintetiza si din alte substante decat lipide, e foarte nociva.  Daca as fi in Danemarca si daca legea s-ar aplica la un consum “decent” de lipide, as da statul Danez in judecata pentru discriminare. Pentru ca oamenii sunt diferiti biochimic, iar unii rezista mai bine la consum mai mare de lipide si sunt afectati mai rau la carente.  Dar probabil as fi singura. Sunt milioane de fumatori care sunt afectati de accizele pe tigari, de banii care li se iau, dar nu se duc la investirea in tratarea bolilor de care sufera fumatorii, dar nu am auzit sa dea vreunul vreun stat in judecata. Nu fumez, si nu-mi place fumul, sunt de acord cu interzicerea fumatului in locuri publice, dar cam atat. Ii pot hartui cu bolile generate de fumat (si o fac mereu) dar nu ii pot obliga. Nu sunt in locul lor, nu stiu ce simt. Pot sa fac altceva sa le ofer o recompensa sa -i fac sa nu mai fumeze, eventual. Dar totul merge pe intelegerea fenomenelor, nu pe …taiere.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/218488/Premiera-mondiala-Taxa-pe-alimentele-grase-in-Danemarca.html

Toti suntem prosti mai mult sau mai putin, intr-un domeniu sau altul. SI toti mai mult sau mai putin incercam sa luam lucrurile de bune, ca e comod. Ai innebuni daca ai incerca sa vezi cat de logic si cat de corect ar fi tot ce faci. Dar cand unul incearca sa-ti ofere o alta perspectiva, mai buna, asupra unui fenomen, ar fi bine sa incerci sa intelegi ce vrea sa spuna macar. Dar situatia actuala e de descurajare a oricarei initiative, inclusiv intelectuale. Pentru ca merge si fara…Desi criza asta spune altceva.
As infiinta o revista in care sa intre tot felul de articole cu adevarat nonconformiste, care sa expuna teorii si idei indraznete. Din nefericire, s-ar spama in curand. Pentru ca impostorii cu mecanisme excelente de ascensiune sociala, de indata ce vor descoperi o modalitate de a deveni elite, ar incepe s-o foloseasca, chiar daca nu au nimic de spus. Ar incepe sa se dea nonconformisti, sa emita teorii indraznete, iar initiativa mea s-ar duce pe apa sambetei. Si totusi, nu sunt genul care sa renunte…Macar un grup de suport pentru oamenii care gandesc diferit, care au ceva de spus, tot trebuie facut.

ro premiul Nobel, Ralph M. Steinman, recensamant

Eram la o cafenea la Romana cand mi-a venit ideea cu diferentele de marime a creierului la diferite grupuri etnice si in istoria speciei. De curand citisem un articol controversat al unui Danez la fel de controversat despre inteligenta nordicilor si “prostia” meridionalilor. De fapt nu le spunea pe direct, dar din studiile lui reiesea ca blonzii nu sunt ca in bancurile cu blonzi, din contra.  Din pacate, omul e un animal care se adapteaza la mediu, care face ce fac si alte organisme in cazul expunerii la factorii de mediu, cum ar fi frigul. Da, e adevarat, nordicii au creierul mai mare decat sudicii, albii decat negrii,  omul de Neanderthal decat omul modern, dar si omul de acum 10000 decat omul actual, dar cu mici exceptii, care se cam coreleaza cu lipsa modificarilor climatice in aceasta perioada.

Se stie ca talia unor specii creste de la Ecuator odata cu cresterea latitudinii. Dimensiunile indivizilor din cadrul acelorasi  specii se coreleaza temperatura, in epocile glaciare crescand (studiu citat in “Civilizatia..”). Hormonii variaza sigur. Creierul creste ca orice organ sub influenta unor hormoni de crestere, atat inainte cat si dupa nastere. Mai mult, acesti hormoni variaza si sezonier, iar diferente in dezvoltarea creierului, reflectate in patologie, apar in zona temperata la om, dar si la alte mamifere.

Dar un creier mai mare inseamna in mod neaparat mai multa inteligenta? Sigur, nu, pentru ca inteligenta e ceva complex, greu de evaluat. Dar mai multe caractere psihice tipic umane? Probabil, da, unele. Dar nu si altele. Un control comportamental mai bun? Probabil. Dar nu neaparat abilitati verbale mai bune si un anumit tip de creativitate. In mod sigur autism mai mult. Poate mai mult nonconformism, legat de o mai buna putere de concentrare. Dar e neaparat asta un lucru bun intotdeauna? Anders Breivik ar putea avea un creier foarte mare, cum au avut si alti criminali in serie celebri din istorie.

Atentie, ultimul alineat contine date din teoria mea, despre care recunosc ca ar putea avea consecinte mai putin corecte politic. (Adica ar putea fi interpretata ca atare, desi cine poate patrunde si face predictia despre mintea oamenilor care discrimineaza  pe criterii atat de superficiale? Probabil gasesc ei din orice cercetare si orice teorie ceva care sa le convina. ) Dar atentie, tot ea spune ca alti factori de mediu pot modela creierul dupa nastere in diverse moduri. E foarte bine ca oamenii sunt diferiti, problema e ca oamenii din alte populatii si alte culturi sunt prea putin prezenti cu ceea ce au de oferit in cultura, stiinta, economie, tocmai din motive de discriminare, nu in ultimul rand economica.  Mentionez ca as adopta o fetita din Etiopia. Si cine nu ar angaja un secretar ca raperul lui Kim Kardashian?

http://www.realitatea.net/oamenii-din-regiunile-polare-au-creierul-mai-mare_856764.html

ro Anders Breivik, marimea creierului, regiunile polare

Cat timp am fost in vacanta au aparut mai multe articole de popularizare care contin predictii ale ipotezei din “Civilizatia…”, implicatii ale acestora si date noi care le completeaza. Iata unul dintre ele:

Efecte neplacute ale inaltimii

Acum vreo 10 ani am citit un articol despre copiii de sex masculin cu picioare lungi, ca ar avea un risc mai mare de a dezvolta cancer. Atunci mi s-a parut interesant, dar nu m-am gandit ca raspunsul era atat de simplu.  Picioare lungi inseamna crestere indelungata. Crestere indelungata inseamna expunere la hormoni de crestere. Hormonii de crestere favorizeaza diviziunea celulara.

Nivelele crescute ale unor hormoni de crestere activi dupa nastere sunt corelate cu incidenta crescuta a cancerului. Aceste nivele cresc dupa perioade de foamete care alterneaza cu perioade de abundenta, adica dupa ce te-ai infometat, mai ales in perioada prepubertala, apoi ai inceput sa mananci bine. Studiile cu Olandezii supusi blocadei din timpul celui de-al doilea Razboi mondial sustin aceste date.

Daca cineva nu raspunde la hormoni de crestere are sanse mai mici sa se imbolnaveasca de cancer? Da. Am un articol mai vechi pe blog in care se arata ca pigmeii se pare ca nu se imbolnavesc de aceasta boala, sau daca o fac, e ceva atat de rar, incat scapa studiilor. Pigmeii nu mai raspund la anumite varste la acesti hormoni din cauza deficientei unor receptori. Se nasc de dimensiuni normale, cresc normal pana in adolescenta.

Intersant e ca in ciuda similitudinilor la nivel de gene intre om si cimpanzeu, omul are o incidenta de vreo 10 ori mai mare a cancerului decat cimpanzeul in captivitate (20 vs 2%). De ce, in conditiile in care proto-oncogenele sunt la locul lor bine merci la cimpanzeu? Mai multe despre asta in “Civilizatia…”

Din datele astea rezulta urmatoarea: daca proveniti din familii sarace timp de generatii, care au avut carente alimentare grave in perioda prepubertala, usor cu mancatul si mai mult sport! Partea “buna” e ca influenta hormonilor de crestere (IGF1) este mai mare decat a unor oncogene ca cele din grupul BRCA de exemplu. Dar cel mai important, stiinta medicala trebuie sa dezvolte metode inteligente de preventie si tratament, nu aberatii de tipul mastectomiei totale in cazul prezentei unei oncogene cu risc mare. Daca in familia ta a fost alcoolism si depresie, ca in a mea, ce sa faci, sa-ti tai gatul? Mai bine sa-l intindem dupa tratamente…

http://www.evz.ro/detalii/stiri/studiu-suprinzator-persoanele-inalte-au-un-risc-mai-mare-de-cancer-939296.html

ro cancer, inaltime, pigmei

Contabilii conduc lumea. Adica economistii. Contabilii nu stiu decat sa reduca cheltuielile, se spune. Din experienta mea, inclin sa cred ca adesea e real. Sa ne gandim la ce vrea FMI-ul…Economistii, adica niste contabili cu mai multa viziune, cauta profitul.
Contabilii sunt niste oameni deosebiti. Pare ciudat, dar se pare ca e chiar asa. Experimentele cu jocul “dilema prizonierului” arata ca studentii la facultati economice au un comportament diferit de cei mai multi oameni atunci cand e vorba de castig. Daca oamenii obisnuiti, care nu studiaza ceea ce aia balanta si bilant, nu se mai arata interesati de castig atunci cand partenerul lor de afaceri i-a tradat sau ii tradeaza (jocul consta in castig egal la lipsa tradarii reciproce, castig nul la tradare din partea partenerului, dar castig maxim la partenerul care tradeaza atunci cand celalalt nu o face).  Studentii la facultati economice, cu cat sunt mai tineri, cu atat se uita mai mult dupa castig cu orice pret, ceea ce sugereaza ca selectia se face in functie de anumite calitati umane. Poate trebuie sa ai stomacul foarte tare sa poti invata lucruri atat de plicticoase si sa te simti si comfortabil:)

Dar oare lipsa sentimentelor, a pasiunilor e chiar atat de rea? E chiar atat de rea lumea condusa de contabili? Pare odios sa alergi dupa castig cu orice pret, dar specia umana poate mai mult rau de atat, tocmai pentru ca are…sentimente. Contabilii (unii dintre ei) nu sunt de cele mai multe ori niste psihopati carora nu le pasa de alti oameni, care nu dispun de empatie, ci doar niste oameni fara mari subtilitati afective, sau poate niste  oameni care stiu sa-si infraneze sentimentele atunci cand e vorba de un scop nobil, cum e castigul, in cazul lor.

Cei mai multi oameni au sentimente. Dar sentimentele lor nu sunt tocmai ceva placut, cele mai multe sentimente nu sunt deloc nobile. Se cheama chiar lacomie si invidie.  De cele mai multe ori lacomia nu e doar minimizare cheltuielilor si reducerea costurilor, ci dorinta de a-ti insusi ceea ce nu-ti apartine prin mijloace care nu fac obiectul unui comportament economic onest. Se spune despre criza pe care o traversam ca vine de la lacomie si invidie. Si incompetenta cu grad mare de ignoranta economica, as adauga eu. Criza de resurse umane.

Dar crize ca aceasta, la scara mai mica, traim in fiecare zi. In domeniul meu, biomedical, ele au efecte oribile. Oamenii mor din cauza “sentimentelor” semenilor lor. Cunosc cazul unei paciente care a devenit o leguma pentru ca medicul anestezist considera ca face o anestezie extraordinara, care nu necesita terapie intensiva.  Stiu ce inseamna sabotarea cuiva tocmai din cauza competentei profesionale, desi competenta ar aduce bani, dar ar submina autoritatea si importanta unora. Colegii te sapa, desi nu esti un pericol real pentru ei (nu vrei sa conduci pe linie administrativa), din contra, le oferi sansa castigurilor mari, dar ei prefera sa-si mentina pozitiile, chiar daca nu sunt de invidiat in valoare absoluta. Patronii uneori prefera sa sanctioneze competenta (succese profesionale clare) din cauza unor acte de inobedienta si sa recompenseze niste abilitati sociale (adica linguseli) chiar daca nu sunt asociate cu un abilitati profesionale deosebite.  “Asta e greseala ta, crezi ca ea vrea rezultate”, mi-a spus un coleg despre patroana. “Nu vrea!” Ce naiba sa vrei daca ai o firma decat rezultate, bani, castig? Nu. Oamenii sunt diferiti, au sentimente. NU stim ce vor. Putem specula ca vor sa se joace de-a corporatia, sa foloseasca limbaj corporatist. Dar de ce nu vrei sa se te joci cu rezultate reale, care sa schimbe lucrurile, sa aduca sume de sase cifre, sa faca oamenii sa se simta mai bine? Pentru ca tu iti pierzi locul din joc.

O discutie absolut horror pe care am avut-o cu un coleg, medic oncolog (si chirurg), caruia ii propusem un studiu, suna cam asa: “As face asta, daca vii cu 100 mii de euro. Trebuie sa intelegi, orice profesor vrea sa publice, ca sa primeasca granturi. Si ca sa primeasca granturi, trebuie sa fie primul pe articol. Daca nu vrei sa-i lasi sa fie primii , ca e ideea ta, nu-i intereseaza.” Da, dar daca studiul iese, pot iesi rezultate si multi bani. Mai poate iesi ceva extraordinar, mai putina suferinta de care ai vazut suficienta daca esti medic oncolog. Dar nu conteaza, alte sentimente primeaza, nu castigul.

Sunt atee. Cu ajutorul internetului am cunoscut ceva oameni ca mine. Se pare ca asemanarile de temperament, afective, conduc la o anumita filosofie de viata, anumite valori, cel putin in conditii similare economico-sociale, culturale etc.  O concentratie mai mare de oameni cu care sa am trasaturi comune psihologice nu am cunoscut. Daca ar fi sa vorbesc despre asta in doua cuvinte, ar fi vorba despre un anumit tip de raceala, nevoie mai redusa de afectiune, dar si un anumit tip de sinceritate cu tine insati/insuti si cu altii. Adesea am auzit declaratii scandaloase de tipul “e bine sa fii autist, sa nu ai nevoie de oameni, ca oamenii sunt naspa!” sau “Eu nu dau bani pentru cauze umanitare, pentru aniamale, da, pentru ca oamenii sunt rai cu alte specii.” Pare scandalos, dar mi-am dat seama ca de fapt nu e decat sinceritate. Persoanele respective sunt mult mai bune cu alti oameni decat cele care flutura grija fata de oameni, aproape, etc. Lor chiar le pasa de alti oameni, de nedreptati etc, doar nu le e teama sa-si exprime malitioziatatea pe care o avem toti. Acesti oameni sunt “reci”, nu simt anumite lucruri, nu au anumite sentimente. Nu mint in legatura cu unele lucruri pentru ca nu au nevoie sa fie mintite in legatura cu ele. Probabil nu sunt cele mai simpatice fiinte umane, dar sunt cele in care eu personal am cea mai mare incredere. Sigur, departe de mine standardizarile si uniformizarile de tip horoscop pe care le face psihologia. Oamenii sunt diferiti, fiecare e unic.

Pana la urma cred ca judecam oamenii dupa sentimentele pe care le au, pe care le pot simti. Adica pentru sentimentele pe care le nutresc (cata intelepciune in limbajul comun, ca de atatea alte ori!), adica dupa investitiile afective pe care le fac. In cazul asta investitiile sunt biochimice. Oricine poate avea logica, oricine poapte invata anumite lucruri, poate ajunge la un nivel de intelegere tehnica si stiintifica, daca are conditii si un anumit nivel de inteligenta, dar anumite lucruri nu le va simti niciodata daca nu are anumite gene, vine dintr-o anumita cultura, a trait in anumite conditii.  Exista sentimente care sunt favorabile in anumite situatii si defavorabile in altele. Unele sunt favorabile unei societati performante, care sa incurajeze performanta intelectuala, libertatea personala, iar altele nu.

Din nefericire, sentimentele cele mai fine, probabil cele mai nou aparute filogenetic, sunt cele mai greu de inteles si mai rare. Si primele sacrificate la nivel social.  Regulile din societate, inclusiv politetea, tind sa protejeze sentimentele celor multi, nu pe cele ale celor putini, oricat de elevate ar fi. Protejam prejudecatile, lipsa de disponibilitate afectiva si cognitiva (adica sentimentele oamenilor mai putin educati, uneori fanatici de toate felurile) in dauna sentimentelor celor ca Giordano Bruno. Economia, entertainmentul, favorizeaza si ele prima categorie de indivizi. Politicienii ii curteaza cu promisiuni pe ei, nu pe cei cu adevarat raspunzatori de progres.

In mod clar, economistii gresesc in teoriilor lor economice reci. Dar pe de alta parte, oricat de multe critici li s-ar aduce banilor si cata apologie s-ar face schimburilor directe, cred ca economia, chiar daca nu e rece, trebuie sa ramana impersonala, ca si orice activitate care implica bani (inclusiv caritatea). Ca sa fii sigur ca nu se amesteca sentimente (adica ura, invidie etc) in aceasta afacere, trebuie sa te substitui unui cont, unui sir de cifre.  Cred ca banul e una dintre cele mai mari inventii ale omenirii, pentru ca a dat lucrurilor o masura impersonala si a creat posibilitatea schimburilor anonime. Fara sentimente. Discriminarile, coruptia s-ar reduce daca actul ecoomic ar fi cat mai impersonal.

ro bani, contabili, dilema prizonierului, economie, sentimente

Ultima postare parca a avut in ea germenii unor predictii, pentru ca putin a trecut si natura mi-a oferit o mostra a sexismului pe care un fundamentalist darwinist de renume mondial, Richard Dawkins, l-a demonstrat multor martori de pe net. In week-endul trecut ma pomenesc cu un sms de la o prietena in care imi spunea ceva de declinul lui Dawkins, apoi, la cateva ore, ca a devenit feminista, ca in fine, intelege ca feminismul nu e un moft, e ceva necesar cu adevarat. Nu stiam ca intre cele doua evenimente era o legatura cauzala, pentru ca nu stiam despre ce era vorba. Dar am aflat curand din media, despre incidentul din lift in care o femeie, Rebecca Watson, a fost invitata la o cafea de un barbat la 4 dimineata, in timp ce se afla la o conferinta. Ea s-a simtit ofensata, hartuita sexual practic. A refuzat, si totul s-a terminat. Interesant e ca Richard Dawkins a aparut pe un blog in care se discuta despre acest incident si a postat niste comentarii demne de emisiunea lui Maruta sau altele (dar de asta am auzit).

Ce as fi facut in locul Rebeccai? Nu cred ca as fi dat o conotatie sexuala invitatiei, pentru ca nu cred ca barbatii sunt niste animale obsedate numai de sex (imagine intretinuta cumva si de unele idei evolutioniste actuale tocmai pentru a legitima unele comportamente), iar amabilitatea e “seducatoare” (fara conotatii neaparat sexuale) pentru toti oamenii, din toate culturile intr-o masura mai mare decat frumusetea, care depinde de cultura si de factori personali. Daca supralicitezi intentiile sexuale ale cuiva, ori ii supralicitezi interesul sexual ori valoarea ta sexuala. Daca eram in locul ei, probabil nu m-as fi simtit ofensata, daca aveam chef de discutii sau daca tipul imi atragea vreo curiozitate culturala (ca altfel de interes, colegii mei din cercetarea biomedicala nu prea sunt apti sa trezeasca), m-as fi dus la o cafea.  Sigur l-as fi intrebat ce cafea are:)

Dar alte femei nu ar facea asa! Mama mea ar fi raspuns la invitatie cu 2 palme. Rebecca a fost mai blanda, dar era dreptul ei sa se planga de ceea ce a simtit atunci. Sa fi exagerat? NU cred.  E complicat cu cei care se cred minoritati si au constiinta  minoritatilor discriminate. Cunosc sentimentul occidentalei care trebuie sa nu faca glume cu oameni din alte culturi, pentru ca sansele de a fi gafe sunt foarte mari. Dar femeile nu sunt minoritati, din contra. Daca femeile se simt minoritati, sunt obsedate de discriminare, se vor comporta ca atare. Poate miscarea feminista ar trebui sa insiste asupra fortei femeilor, asupra faptului ca pot face orice.

Dar chiar daca nu s-a simtit discriminata, femeilor nu le plac invitatiile sexuale directe, nu le place hartuirea sexuala. Mi se pare logic, numai lui Dawkins, zoolog de profesie, se pare ca nu.  Cel putin asa o arata reactiile lui Dawkins, debordand de intelegere ingusta si sexism ieftin. A vazut el paun tragand paunitele de pene sa faca sex cu el? Violul, ca si hartuirea sexuala sunt rare in lumea animala. Femelele aleg, de aceea trebuie sa fie atrase, sa vada ce aleg, nu li se impune alegerea, ca aia nu mai e alegere. Daca tipul din lift isi flutura bicepsii, abdominalii si alti muschi mai putin vizibili pe la ochii Rebeccai, poate ea ar fi reactionat altfel.  Chestia asta e atat de puternica la femela de om, incat uneori daca un tip face primul pas, se compromite, chiar daca era vizat. O spun din proprie experienta, dar am auzit-o si la alte femei. Femeilor le place, prefera, vor sa aleaga, deci sa faca ele primul pas.

Cat despre Dawkins nu ma surprinde ca gandeste asa. Primul lui comentariu a fost o ironie ieftina la adresa drepturilor ei ca americanca, intr-o lume in care femeile musulmane sunt mutilate sexual, nu au voie sa conduca masini, sa iasa pe strada singure (asta ar fi imposibil, occidentalii nostri ne trimit singure peste tot, la cat de lene le e sa iasa ei insisi:).  Pai daca eram in locul ei ii raspundeam in acelasi mod, referindu-ma la campania lui ateista intr-o lume in care ateii nu sunt ucisi cu pietre, ca la musulmani. E drept ca uneori ma simt si eu vinovata ca ma ocup de Alzheimer, cand in Africa lumea moare de infectii banale. Asta nu inseamna ca trebuie sa renunt la tot si sa ma ocup de viermi intestinali. Trebuie sa le ridicam noi lor standardele, nu sa le coboram pe ale noastre dupa ale lor.

Dar repet, nu  e de mirare ca Dawkins gandeste asa, avand in vedere CV-ul lui. Din pacate, repet (ca si in postarea anterioara), in sociobiologie, psihologie evolutionista, sexismul infloreste. De fapt darwinismul ca ideie e propice sexismului (am argumentat de ce intr-o postare anterioara).  Exista selectie sexuala (facuta de femele) dar masculii nu fac altceva decat isi expun calitatile (coada la paun, cantecele la pasari) nu invita femelele direct sau trag de ele sa ii aleaga. Selectia sexuala, supralicitata de Darwin, dar nu de Wallace, care a spalat de multe ori onoarea selectiei (omul asta merita mai multa consideratie decat cea de care se bucura), e folosita in sprijinul legitimarii sistemului de valori sexist din societate. Femeile trebuie sa aleaga barbati mai in varsta, de succes, ca sa-si creasca copiii. Iar valoarea femeilor e data, cum altfel, de fertilitate, adica de tinerete, atractivitate si proportii care sa sugereze fertilitate inalta. Astea sunt idei din stiinta actuala, nu ironii!
Ideile stiintifice pe care le avem sunt influentate de gene, de cultura, de timpul in care traim. Daca ar fi mai multe femei in evolutie, si sa fie de succes, lucrurile ar arata altfel, ideile stiintifice care ar domina ar fi altele. Cand mai citesc cate ceva de istoria stiintei, constat cu surprindere (si cred ca nu e o iluzie) ca unele idei ale mele seamana cu ale unora din culturi similare si din populatii inrudite. Temperamentul, biochimia creierului, dar si unele abordari culturale, influenteaza ideile. Cum sa nu influenteze si sexul, in acest caz sexul social, a carui dimensiune vad ca e mai mare decat ar fi de asteptat. Sexul biologic ar avea si aici o oarecare influenta, dar e mult mascata de cel social. O relicva a epocilor trecute, manifestata si in stiinta, e pudoarea femeilor, legata de propria sexualitate si de manifestarea ei. Din nefericire, femei feministe, nascute si crescute in mediu feminist, sunt putine. Din punctul asta de vedere ma simt intr-adevar minoritara si in stiinta, dar poate asa se explica o parte din originalitate.

Ar mai fi un aspect legat de Dawkins. Omul e celebru datorita simplificarii aproape puerile a ideii selectiei darwiniste. Cine a citit “Gena egoista”, un moment al pervertirii logicii care ar face invidios un avocat de provincie, stie de ce. Sa ajungi sa spui ca exista altruism pentru ca gena altruismului face tot ce-i sta in puterea ei de gena sa se perpetueze e cam mult. Prin strategiile ei, cu aliante complicate, disimulari, ajunge sa se replice, desi e o gena nociva, iar existenta si perpetuarea ei dau in cap darwinismului. La fel se poate spune si despre gena bagatului degetelor in ochi, gena prostiei si gena urateniei crunte:) Multi l-au acuzat de simplitate pe Dawkins, si Gould, si Eva Jablonka, neolamarckista planetei. Desi Gould il numeste darwinist fundamentalist, eu zic ca el desfiinteaza darwinismul in incercarea alambicata de a explica ce darwinismul nu poate explica. Adica faci harcea-parcea ipoteza ca sa tragi de par o predictie de-a ei…Darwin s-ar lua cu mainile de barba!

Dar in epoca noastra asta nu pare sa fie o problema. Nivelul intelectual e cel care e, iar Dawkins in simplitatea lui geniala are milioane de adepti (mare ganditor ateu,  ca atee mi-e rusine). Ideile se contureaza si se impun intr-un anumit context istoric. Recent am citit o carte “The vindication of the rights of woman” de Mary Wollstonecraft, scrisa in secolul al XVII-lea. Dincolo de ideile originale si indraznete, se vede influenta filosofiei timpului.  Impresia pe care mi-a facut-o , e ca atunci climatul intelectual pretentios ar fi fost propice receptarii unor idei evolutioniste mai elaborate. Era epoca in care Lamarck, dar si Erasmus Darwin, bunicul lui Charles, si-au publicat ideile. Lamarck practic a avut succes, daca privim lucrurile in perspectiva. Chiar daca au existat critici, ideile lui au avut multi adepti. Ce s-ar fi intamplat peste 100 ani? Peste 100 ani, dupa declinul darwinismului, lamarckismul era din nou in voga. Dar in perioada lui Lamarck, cred ca ideile simple ale lui Darwin ar fi fost si mai ridiculizate. Nu ar fi avut nicio sansa. Cat despre Dawkins… Imi place sa cred ca atunci ar fi  fost momentul sa-mi  lansez teoria evolutionista:) Legatura dintre rezistenta corpului si inteligenta se vehicula, era cunoscut si faptul ca animalele care se reproduc mai tarziu traiesc mai mult iar o legatura cauzala ar fi fost poate repede ingurgitata.

Criticile la adresa societatii exprimate atunci se verifica acum, dar lenea intelectuala  s-a extins, atingand si alte paturi sociale. Acum nu mai exista elite intelectuale, iar cele care s-ar putea numi asa nu au ajuns acolo pe baza celor mai inalte functii psihice umane. Avem multe cunostinte, putine idei, majoritatea simpliste.

http://scienceblogs.com/pharyngula/2011/07/always_name_names.php#comment-4295492

ro Darwin, Dawkins, feminism, Mary Wollstonecrat, Rebecca Watson, Wallace