Despre parteneriate civile, naturalism si Remus Cernea
Noua propunere legislativa legata de parteneriatele civile dintre persoanele de sexe diferite si de acelasi sex mi-a aratat din nou cat de rupta de realitatatea autohtona pot sa fiu. Probabil stiu mai multe despre genele populatiei Yoruba din Nigeria (foarte studiata) decat despre cultura din care fac parte, cel putin pe hartie. Desi sunt feminista, recunosc ca nu prea stiu multe despre situatia absolut sinistra a femeilor din Romania (cum frumos a zis Bendeac la o emisiune), dar incultura mea se manifesta mai ales in ce priveste religia. Nici acum nu pot sa inteleg cum pot unii oameni sa puna atat de mult pret pe religie si asta sa le influenteze deciziile politice. Poate pentru ca nu imi imaginez cum e sentimentul religios. Cert este ca acum cateva zile l-am vazut pe Remus Cernea, unul dintre putinii politicieni care chiar fac ce au promis in campanie, la o emisiune pe Nasul TV cu doi politicieni conservatori, o femeie si un barbat. Pe scurt, politicienii respectivi se opuneau initiativei lui Remus Cernea de a face posibile din punct de vedere legal parteneriatele civile pentru oameni de acelasi sex. Motivul invocat: neconcordanta cu perceptele religioase. Cum sa creasca homosexualii copii? Pai e ceva mai rau decat familia patriarhala clasica pentru crescutul copiilor? Pai e ceva mai rau decat sa ai o mama-obiect, care se prostitueaza pentru casa, masa si status social? Care e batuta, violata si redusa la tacere prin teroare?
Dar nu despre asta era vorba, ci in primul rand despre invocarea constanta a naturalismului in sprijinul acestor idei. Adica homosexualitatea ar fi ceva nenatural, nu ar fi in natura umana, deci ceva aberant, patologic, care nu trebuie incurajat si sprijinit ca forma de manifestare. In primul rand, as intreba ce e natural si ce nu? E natural sa faci politica? E natural sa apari la televizor? E natural sa vorbesti, sa te imbraci, sa umbli in doua picioare? Pai acei politicieni faceau amandoi numai lucruri nenaturale, astfel condamnabile dupa teoria lor. Desi homosexualitatea exista si la animale, mergem mai departe, daca vrem sa stim ce e natural, trebuie intai sa studiem ce e natura umana. Dar si asta, de la Darwin incoace, care a impus o gandire populationala, nu tipologica (adica exista nu un tip de porumbel, de exemplu, ci o populatie de porumbei diferiti) e destul de greu. Familia patriarhala e naturala? Sa intrebe femeile nespalate pe creier, sa intrebe chiar barbatii cu un anumit IQ. Toti vor fi de acord ca nu e ceva placut, iar in natura mai degraba gasim homosexualitate decat familie patriarhala, mai ales la rudele noastre, primatele.
Daca ar fi sa dam o definitie omului (este chiar in introducere in “Civilizatia”) este aceea ca face cele mai multe lucruri inutile pentru supravietuirea imediata si pentru cresterea fitness-ului dintre toate animalele. Sigur, cu cat un animal e mai sus pe scara evolutiei, adica mai nou aparut filogenetic si mai complex, cu atat face si el mai multe lucruri “inutile”. Acest aspect, pe langa paradoxul reproducerii (adica fitness-ul cel mai mare il au organismele cele mai vechi, mai putin complexe) pun serios in dificultate teoria actuala a evolutiei (darwinism plus sinteza moderna, pe scurt mutatiile care dau variabilitatea). De ce ar fi evoluat in acelasi mediu, cand intre microevolutie si macroevolutie exista continuitate de mecanism, fiinte care sa fie din ce in ce mai proaste la capitolul fitness, dar care sa-si complice la propriu viata atat de mult? Si mai ales prin ce mecanism? Daca selectia e cea care a condus la complexitate, iar ea actioneaza prin cresterea fitness-ului, atunci totul e un mister….Sau nu…Oricum, o contributie in toata problema homosexualitatii, ca si in cea a misoginismului crunt o are ideea de crestere a fitness-ului din teoria evolutieie. Puiul ei, sociobiologia sau psihologia evolutionista, pe care o consider cel mai important bastion “stiintific” al misoginismului in epoca actuala, contribuie la aceasta stare de lucruri. Atunci cand vom intelege ca organismele vii sunt in primul rand reactii chimice, ci nu masini de reprodus, poate optica generala asupra unor probleme sociale se va schimba.
Ca oameni, tocmai pentru ca suntem oameni, trebuie sa acceptam si sa incurajam varietatea in tot, in comportament, in societate, in modul nostru de viata. Si comportamentele “inutile”, cele mai valoroase dezvoltarii unei societati, nu doar supravietuirii. Asta ne-ar ajuta sa evoluam mai departe ca oameni si ca societate. Numai ca unii dintre noi se confrunta cu propriile limite rationale si emotionale. Si atunci au tendinta sa standardizeze, sa simplifice, sa incadreze in tipare. Sigur, toti facem asta pana la un punct, adica si in stiinta se cauta anumite tipare comune in fenomene, dar uneori se merge foarte mult cu simplificarea si standardizarea. Psihologia face asta, dar nu numai. Oamenii mediocri, din indiferent ce punt de vedere, incearca sa reduca lucrurile la cateva aspecte, ca atata poate memoria lor de lucru sa duca. Dar ca lumea lor sa fie mai buna incearca sa le impuna si altora viziunea lor. Si de aici marea simplitate filosofica in care ne scaldam, reflectata si in stiinta, din nefericire. Sunt de acord cu intoarcerea sau mai precis cu impacarea la natura. Dar mai intai sa stim si noi ce e natura, s-o studiem. Daca nu stim, atunci ce facem? Decretam anumite lucruri ca naturale ca religiosii? De acord, dar atunci sa nu le mai numim “stiimta”. Despre asta e vorba cu “nenaturalul” homosexualitatii. Daca homosexualii exista, sunt naturali, indiferent ce inseamna asta, la fel ca si politica. Oamenii pot fi multe lucruri, se pot simti bine in multe feluri. Nu le impunem noi viziunea noastra. E natural sa gandesti? Eu zic ca da, atata timp cat putem s-o facem. Sau pentru ca alte animale nu o fac, trebuie sa nu o facem si noi?
Sunt pentru parteneriatele civile intre persoanele de acelasi sex si pentru orice forma de convietuire care respecta drepturile omului. Familia patriarhala, forma de prostitutie, trebuie sa dispara.