Pentru ca recent, Svante Paabo, directorul Institutului Max Plank, sectia Antropologie Evolutiva din Leipzig (sa zicem asa, desi Institutul Max Plank are numeroase sectii in diverse orase, care nu sunt numai in Germania) a anuntat ca omul modern are gene de Neanderthalian. E drept, intr-o proportie mica (aproximativ 4%). Dar important e ca noi, oamenii moderni, avem gene de Neanderthalieni.
As putea spune ca e una dintre predictiile mele, care se pot verifica usor in “Civilizatia…”. Dar lucrurile nu sunt importante din punctul de vedere a ceea ce numesc eu predictii. De fapt m-am gandit ca e o predictie implinita abia cand scriam despre asta. Dar nefiind ceva care sa imi sustina teoria, sa fie consecinta interactiunilor pe care le propun, nu e important.
In 2007, cand a aparut “Civilizatia”, ultimele date aratau, prin analiza ADN mitocondrial, ca nu ar fi existat “hibridizari” intre cele doua specii (daca s-au imperecheat, iar urmasii lor au fost viabili, atunci sunt populatii ale aceleasi specii). Svante Paabo a anuntat acum cateva luni ca in curand va furniza dovezi in sensul ca au existat schimburi de gene intre H. sapiens sapiens si H. sapiens neanderthalensis. Iata ca a venit cu aceste dovezi.
Trecand peste problemele legate de metoda, rezultatele arata ca oamenii moderni sunt urmasii Neanderthalienilor, dar…nu toti oamenii. Adica nu Africanii. De ce? Pentru ca oamenii de Neanderthal au trait cam 400000 de ani in Orientul Apropiat si in Europa, atunci inghetata, pana acum aproximativ 30000, ultimii 20000 au coexistat in Europa cu oamenii moderni, veniti recent din Africa. Sigur, aveau multe adaptari la clima rece. Dar aveau creierul mare, chiar usor mai mare decat omul actual, dar si al omului de Cromagnon, considerat stramosul nostru exclusiv. De ce? Raspunsul in “Civilizatia”. Incredibil, dar creierul oamenilor actuali e mai mic decat al stramosilor lui de acum 10000 ani si nu e valabil doar pentru Europeni. De ce?
Dar revenind la rezultatele acestui studii, autorii studiului lui atrag atentia asupra faptului ca acum vor putea aparea discriminari. Daca pana acum, imaginea Neanderthalienilor nu era una dintre cele mai favorabile (fiind creata de unii cercetatori din secolele trecute), acum ar putea “sa innobileze” anumite populatii.
Daca vrem sa discriminam, gasim argumente in favoarea rezultatelor pe care le stim deja. Asta e natura umana. Corectitudinea politica incearca sa protejeze oamenii de discriminare. Dar cred ca si aici stiinta ar putea interveni. Ar trebui sa fie recunoscute unele aspecte, explicate, mai degraba decat sa fie ascunse.
Oricum, cel mai probabil, de diferentele dintre societatile umane sunt responsabile in primul rand diferentele culturale. Dar cred ca exista si oarecare diferente psihologice intre indivizii din diverse populatii (ponderea unor caractere etc). Societatea Neanderthalienilor ar fi putut fi una destul de buna pentru acea epoca? Probabil. De ce? Datele care sugereaza asta sunt prezentate in “Civilizatia”. Dar noi Europenii, suntem doar 4% Neanderthalieni. De ei am stat separati sute de mii de ani. Am venit din Africa de cateva zeci de mii de ani. Al doilea link ne arata foarte bine ca suntem Africani nu numai pe sub piele, dar si pe sub craniu.
Sambata a fost ziua biodiversitatii. New York Times a sarbatorit saptamana trecuta….arhebacteriile. Ele sunt niste organisme care apartin unei lumi diferite de cea a bacteriilor, traiesc in medii extreme, sunt chiar mai mici decat bacteriile si au forme ciudate. De ce sunt o lume aparte? Datorita organizarii lor interne. Au alt tip de ribozomi (eucariotele si procariotele au tipuri diferite de ribozomi, cu mase moleculare, componenta usor diferita), dar ADN-ul lor seamana mai degraba cu cel de eucariote. Ce sunt eucariotele? Cum le spune numele, organisme cu nucleu adevarat. Bacteriile au material genetic “liber”, neinclus in nucleu. Ele sunt de fapt necompartimentate, nu au nici alte membrane interne, alte organite.
Dar arhebacteriile traiesc si in medii mai putine extreme, adica in intestinul…mamiferelor. Avand in vedere ce mananca oamenii, putem considera si acest mediu tot unul extrem.
Cat de interesanta trebuie sa fi fost viata in primele milioane de ani de la aparitie! Probabil erau forme pe care nu ni le putem imagina. Dar pana la urma ce e viata? Mai apare si acum, in forme incipiente, pe care noi nu le detectam ca viata si acum? Daca e greu de gasit izvoare istorice despre viata la inceputuri, poate vom putea raspunde la celelalte intrebari.
Astazi a fost Gayfest. Nefiind in Bucuresti, nu am participat. Dar am toata simpatia pentru acesti oameni si pentru problemele lor. E greu sa spui despre un grup discriminat ca intelegi membrii acelui grup, ca intr-adevar stii prin ce trec. Pana la urma toti suntem minoritate intr-un fel sau altul, dar problemele sunt specifice pentru fiecare minoritate.
Poate le-as reprosa neimplicarea culturala. Exista o intreaga cultura gay, ca sa nu mai vorbim de implicarea lor in arta inca din Antichitate. La noi nu prea stiu de cultura gay, nu prea vad gay celebri autohtoni la TV sa vorbeasca despre problemele lor. Nu stiu sa se doreasca impunerea unui termen romanesc pentru homosexual, altul decat “gay”. In Germana, homosexualii vorbitori de aceasta limba au incercat sa impuna un termen autohton. Dar ce e la noi cum ar trebui sa fie? Ma feresc de termenul “normal” ca nu vreau sa organizez un mars pentru normalitate.
Dar oare ce e normal? De ce ei sunt considerati anormali? Un coleg biolog, ateu convins, chiar agresiv, se simtea ofensat ca gay-i sunt considerati o alternativa la ceea ce e el. De ce? Pentru ca ei nu au acel avantaj darwinist care conduce la reproducere. Sexul in cazul lor nu e pentru reproducere. Trecand peste faptul ca in istorie gay-i au avut adesea copii, uneori mai multi decat metrosexualii epocii, pentru ca ei sunt “normali” din punct de vedere reproductiv. Atractia lor sexuala e diferita de a heterosexualilor. La ei nu coincide sexul de placere cu sexul pentru reproducere. Dar la cati oameni se intampla acest lucru? Omul face sex de placere, asta e adevarata natura umana. De cele mai multe ori, oricine face sex de placere. De cateva ori in viata sau niciodata o face pentru reproducere. In intentie, cel putin, ca avand fertilitatea atat de redusa…
Darwinistii cauta mereu un avantaj pentru existenta homosexualitatii, care atinge aproximativ 10% din populatie (Basescu venea cu alte cifre, o fi generalizat situatia de pe nava). Putem glumi ca avantajul homosexualilor e ca ei chiar pot face sex numai pentru reproducere cu persoane de alt sex, asa cum recomanda unele religii.
Ei se abat de la norma, vine alt argument. Dar ce e normal? Si oamenii cu talent, intelectualii se abat de la norma. Sa-i ucidem? A facut-o Pol Pot cu foarte mult succes chiar, au incercat-o comunistii. Albii se abat de asemenea de la norma. Toti suntem la origine Africani cu pielea pigmentata. In ziua de azi cred ca exista mai multe dezavantaje biologice reale pentru un alb decat pentru un homosexual.
Se mai spune ca homosexualitatea nu exista in lumea animalelor. Poate ca nu exista ca la oameni, pentru ca sexul in general la animale nu e ca la oameni, dar comportamente homosexuale exista din belsug. Recent am aflat despre o carte care trateaza pe larg acest fenomen, prezent la multe clase de animale. Aceste date pun din nou in discutie, cum remarca si autorul acestei carti (v. link), paradigma darwinista. Ce rost biologic are homosexualitatea, atat de raspandita in natura? Poate problema noastra e obsesia pentru acest rost sau faptul ca il vedem peste tot. Daca ne uitam cu atentie, toate animalele fac lucruri fara rost. Daca e sa definim fiinta umana, aceasta este o specie care face cele mai multe lucruri fara rost, adica fara aparenta legatura cu supravietuirea si reproducerea. SI consuma enorm de multa energie pentru asta. Mai multe despre asta in “Civilizatia…”
Homosexualii reprezinta doar o alta fateta a comportamentelor aparent inutile umane. Dar ceea ce mai putini stiu este ca oamenii in general sunt oarecum “transsexuali” fata de rudele lor cele mai apropiate. Cele doua sexe la om isi asuma roluri mai putin delimitate decat la cimpanzeu, roluri care se suprapun in mare parte. Daca societatea nu are impune unele reguli, in special in unele culturi, suprapunerea ar fi si mai mare. De ce sa fie asa? Autorii acestor studii vin iarasi cu niste ipoteze avide de utilitate pe care nu m-am obosit sa le retin, de fanteziste ce erau (pot cauta bibliografia, dar nu o am acum la indemana). N-ar fi mai simplu sa credem ca odata cu cresterea creierului, circuitele neuronale responsabile de existenta unor “instincte” au fost oarecum dereglate? Dar si ca la oameni controlul comportamental e superior, cu alte cuvinte, omul face intr-o masura mai mare ce vrea?
Inspirata de niste comentarii de pe site, m-am decis sa scriu despre subiectul progresului in stiinta si cum influenteaza el unele idei stiintifice. Totul a pornit de la faptul ca la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand darwinismul era in declin, teoriile evolutive care dominau erau lamarckismul si ortogeneza.
Am prezentat pe scurt in “teorii ale evolutiei” ce e lamarckismul. De fapt lamarckismul nu e considerat o teorie, ci doar o colectie de idei, unele dintre ele “populare”. De fapt aceste idei populare, cum ar fi transmiterea ereditara a caracterelor dobandite sunt asociate cu lamackismul. Dar ideile care ii apartineau lui Lamarck se refereau la modificarea unor caractere morfologice prin utilizare sau neutilizare. Controversatul exemplu al gatului girafei e un exemplu in acest sens. El preia ideea populara prezentata mai sus, dar si un principiu alchimic, conform caruia ar exista o tendinta naturala in cresterea complexitatii in biologie, asa cum ar exista una in chimie, adica organismele tind sa devina din ce in ce mai complexe, asa cum si compusii chimici ar deveni. Ca biochimista, am glumit ca si alchimia e mai buna atunci cand intra intr-o teorie a evolutiei decat nimic legat de chimie! Pentru ca si alchimia e mai aproape de viata decat o observatie la scara macro.
Ortogeneza e o alta teorie bazata tot pe idei mai vechi, conform careia ar exista anumite tendinte in evolutie. De fapt Lamarck insusi ar fi utilizat o idee similara (vezi mai sus), dar de fapt lamarckismul si ortogeneza sunt diferite. Ortogeneza presupune tendinte in evolutie, fenomen sugerat si de seriile fosile, care pareau sa mearga in directia unei perfectionari, cel putin in unele cazuri. Aceste tendinte nu ar avea neaparat un rol adaptativ, ci ar veni dintr-o proprietate interna, misterioasa, a vietii, de a merge spre perfectiune. Sigur, legatura cu teleologia nu e greu de facut.
Tendinta spre progres, presupusa de ortogeneza, era in acord cu increderea in progres din societate. Dar la finele secolului al XIX-lea, ea si-a pierdut din importanta exact pe fondul scadereii increderii in stiinta. Acum ortogeneza nu mai vorbea neaparat de progres, de cresterea complexitatii organismelor, ci doar de tendinte.
Ciao Darwin(ism)?
Trecand peste implicatiile filosofice, cum ar fi ideea teleologiei, ramane intrebarea, oare ortogeneza e o idee total eronata? Tendintele nu sunt permanente, nu sunt intr-o singura directie, dar nu putem nega faptul ca organismele mai noi aparute filogenetic sunt mai complexe decat cele mai vechi? Se poate vorbi de o tendinta? Are legatura aceasta tendinta cu adaptarea la mediu? Dar oare ce e adaptarea? Ce e succesul evolutiv? Din punct de vedere darwinist inseamna mai multi urmasi viabili. Cine are cei mai multi urmasi viabili pe aceasta planeta? Bacteriile. Cum ar zice Dawkins, cine are mai multe gene pe micron patrat? Bacteriile. A propos de Dawkins, sunt genele lor egoiste? Cuiva care a mai studiat ceva genetica, ii vine sa rada. Bacteriile sunt al naiba de “altruiste”. Cand una capata rezistenta la antibiotice sau capacitatea de a metaboliza un substrat exotic, ghici ce face? O daruieste tuturor prietenilor, rudelor si vecinilor, care pot sa nu fie din aceeasi specie… Gena respectiva calatoreste la tot ce e aproape de fericitul descoperitor al noului skill. Altruismul bacteriilor nu e chiar in interesul nostru…
Bacteriile ar fi cele mai de succes fiinte de pe planeta noastra. Atunci ce rost (darwinist) ar mai avea organismele mai complexe? Organismele astea sunt al naiba de paguboase din punct de vedere darwinist, cum am vazut mai sus. Dar daca mentinem paradigma darwinista, inclusiv sinteza moderna, ajungem la concluzia ca aceste organisme…nu ar cam trebui sa existe sau daca exista, existenta lor e un mister. Conform darwinismului, dar si sintezei moderne, care preia ideile darwiniste (selectia naturala), dar explica variabilitatea prin date genetice, intre microevolutie (fenomenele evolutive pana la nivel de speciatie) si macroevolutie (speciatie) nu exista nicio prapastie, aceste fenomene fiind continue. Cu alte cuvinte, la un moment dat, se formeaza specii incipiente in cadrul speciei mama (nu vorbim acum de fenomenele speciatiei, de fapt mai complexe decat atat). Reamintim ca fenomenul care determina evolutia (micro- sau macro-) este selectia naturala, adica organismele care prezentau anumite avantaje (traduse in mai multi urmasi viabili) le-au inlocuit pe cele mai putin “fit”. Situatia e foarte complicata, pentru ca cu cat organismele sunt mai complexe, mai evoluate, in limbajul vulgar, cu atata sunt mai…putin fertile. Inutil de spus care e specia cu cea mai scazuta fertilitate…
Problema ar fi de ce au aparut si organisme din ce in ce mai complexe si din ce in ce mai putin fertile? Atentie, la inceput unele s-ar fi desprins din mediul bacteriilor (apoi al altor organisme mai fertile), ar fi trait alaturi de ele, avand un avantaj selectiv fata de ele (care???). Daca au aparut prin izolare, departe de rivali mai fertili, capabili de mai multi urmasi viabili, atunci nu selectia naturala e mecanismul care a condus la aparitia lor. Oricum am lua-o, selectia darwinista se desfiinteaza ca factor de evolutie in acest caz. E o demonstratie simpla, despre care nu am auzit sa fie formulata de altcineva. Nu tin insa la ea. Mai mult, am vrut sa o trimit adeptilor design-ului inteligent, sa aiba si eu un argument adevarat.
Evolutie exista, nimeni de bun simt nu se indoieste. Dar, problema de acum, ca si de acum 100 ani, e, cum? Nu sunt nici adepta ortogenezei, nici a lamarckismului pur, dar e bine de luat in seama aceste idei si orice critica reala a darwinismului. Poate cele mai celebre critici aduse darwinismului au fost aduse de Denton (mai multe in cartea lui Lepeltier, v. postarea trecuta). Coincidenta sau nu, Denton este…tot biochimist. Diferenta e ca lui i s-au reprosat multe lucruri legate de apartenenta lui la un mediu religios. El a influentat design-ul inteligent. Dar exista biochimisti atei, din medii profund ateiste, care critica si ei darwinismul, dar nu evolutia. Denton nu a pus ceva in loc. E ideal ca atunci cand critici ceva, sa pui altceva in loc. O teorie a evolutiei cu predictii verificabile (cum spunea Mary Williams,”predictiile nu sunt neaparat despre viitor”) ar fi o lovitura mortala data creationistilor pe stil vechi sau nou. Aceasta, si nu procesele, ar fi cea mai buna arma contra lor.
Exista oameni care se indoiesc de evolutie in ziua de azi? Da, se pare ca inca exista… Desi oricat ai fi de incult, daca vezi o maimuta (ape adica cimpanzeu, gorila) nu poate sa nu te frapeze asemanarea cu omul. Cum poate fi explicata cel mai simplu decat printr-o inrudire? Daca vedem oameni care seamana intre ei, desi traiesc in zone diferite, acceptam filiatia comuna, migratiile, dar de ce nu si in cazul speciilor diferite?
Se pare insa ca rationamentele urmaresc sentimentele oamenilor cel mai adesea. Celor cu o puternica educatie religioasa (mai ales aflati in State, unde statul e separat de biserica, ce straniu!) nu le place ideea evolutiei, si de aceea construiesc tot felul de rationamente care sa o infirme. Sigur, designul inteligent (proiectul inteligent, intelligent design) e ultima mare tentativa de acest gen. Dar oare numai creationistii fac asta? Din nefericire, fenomenul nu are loc doar in tabara nostalgicilor creationisti, ci face parte din natura umana.
Darwinismul sub lupa
Adica ii putem invinui si pe evolutionisti de acelasi lucru? Se pare ca da. Recent, acum vreo luna, am citit o carte foarte interesanta, care se gaseste prin librarii: Thomas Lepeltier, “Darwin eretic/ Eterna reintoarcere a creationismului”, editura Rosetti Educational. Abordarea filosofica, precum si cea de istorie a stiintei, a ideilor, ofera mereu noi unghiuri de reflectie pentru cineva dinafara acestei abordari, chiar aflat in inima evolutionismului. E o carte pe care o recomand.
Extraordinar, dar acolo am gasit o multime de lucruri de care nu stiam, dar care m-au bucurat. Pe scurt, una dintre primele idei care reiese din aceasta carte este faptul ca stiinta biologica a pornit de la o abordare metaforica a subiectelor si aterminat in acelasi fel, cu o abordare cumva metaforica a fenomenelor. Ca sa fiu mai clara, lucrarile despre lumea vie, plante, animale, etc. au fost inca din Antichitate, pana in secolul al XVII-lea. Lepeltier citeaza lucrarea lui Jonh Ray (1678), “The Ornithology of Francis Willughhby” ca fiind prima carte in care se fac simple descrieri morfologice ale pasarilor, fara speculatii morale, simbolice etc. De atunci stiinta a inceput sa devina din ce in ce mai obiectiva, echidistanta, rece pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand increderea in stiinta a inceput sa scada.
In ce priveste teoria evolutiei a lui Darwin, e un sambure de adevar stiintific in toate controversele, pe care trebuie sa il recunoastem ca oameni de stiinta impartiali. Intai, e de remarcat faptul ca am aflat ca unele critici clare care trebuie aduse darwinismului i-au fost aduse de la inceput. Ma intrebam de ce, in ciuda simplitatii lor, nu le-am vazut mentionate pe nicaieri. Una dintre ele ii apartine lui William Whewell, printre altele, profesor de filosofie la Cambridge. El critica ideea de evolutie inainte de aparitia “Originii…” Spunea ca stiinta trebuie sa caute o cunoastere sigura, apoi le reprosa evolutionistilor ca o pornesc direct cu evolutia la nivel de organism, de fapt la “speculatii in privinta unei explicatii istorice globale a starii organice actuale”, fara sa stie cum are loc transformarea organica. Asta am observat si eu, dar in alt mod, ca de fapt tocmai chimistii lipsesc din evolutie. De fapt intai trebuia formulata si testata o teorie a schimbarilor organice sau oricum, fara ea, e greu de inteles ce se petrece la nivel macro.
Apoi au fost multe critici ale darwinismului, care a cazut in declin la sfarsitul secolui al XIX-lea. Neolamarckismul si ortogeneza (existenta unor tendinte in evolutie, fara legatura neaparata cu adaptarea) erau dominante in epoca. Da, ambele se pot uni si poate iesi ceea ce eu as numi “teoria biochimica a evolutiei” (o teorie meduza, cum a numit-o cineva cu ceva timp in urma, adica una care inglobeaza tot, ca o meduza, trimite tentacule). Am cautat pentru ea tot felul de nume grecesti, pornind de la alte aspecte, dar pana la urma asta ii va ramane numele. Are ceva grecesc, ceva semit in acest nume (chimie vine din Araba). Adica tot ce are legatura cu cultura noastra. E un produs al culturii in care sper ca va aparea in curand . E o continuare si generalizare a ideilor din “Civilizatia…” care sa se aplice inca de la originea vietii pana la om si cu predictii pe termen lung ale transformarii biologice.
Sunt multe critici indreptatite ale teoriei lui Darwin, care i s-au adus, dar si unele foarte simple si foarte grave, care vad ca nu i s-au adus inca. A propos, confruntarea lui Huxley cu Wilberforce, episcopul Londrei, pare a tine de domeniul legendei, pentru ca prelatul ar fi adus de fapt mai mult critici stiintifice teoriei lui Darwin. Era nevoie, cum zice Lepeltier, de “un mit fondator” al noii generatii stiintifice, formate din membrii altor clase sociale. Pe de alta parte, Dawkins, in “Ceasornicarul orb” reia un argument teologic abandonat de 100 de ani si il respinge. Fara cunostinte teologice nu i se recomanda unui evolutionist sa intre in dezbateri stiinta-religie.
Dar cel mai important lucru pe care multi nu il stiu despre teoria lui Darwin este ca…dupa criteriile stabilite de Carl Popper nu este STIINTA, ci doar un demers metafizic care permite crearea si testarea de noi ipoteze. Procesele designului inteligent care au avut loc in ultimii ani au scos la iveala nu atat faptul ca acesta nu e stiinta, ci precaritatea criteriilor existente pentru a stabili daca o teorie e stiinta. De fapt adeptii proiectului inteligent nu pretind adesea ca teoria lui e stiinta, ci doar ca e o alternativa la o alta teorie- darwinismul- care de asemenea nu e stiinta.
Relativism cultural dus la extrem
Pana una alta, design-ul inteligent a profitat de relativismul cultural ca sa isi faca loc. Pe mine nu ma intereseaza ce pretinde, cat de ciudat e ceea ce pretinde, ci de ce si cum a aparut. Relativismul cultural atinge cote inalte in zilele noastre. Teoriile depind de timp, de mediul in care au fost emise. Sunt de acord cu ce spun unii filosofi ca de fapt ideile stiintifice, dar si impunerea lor, provin din prejudecati, din idei filosofice. Impunerea lor depinde de mentalitatile epocii respective. Eu as merge si mai departe. As spune ca genele similare, nu numai cultura similara, pot conduce la idei similare. E o idee de testat.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XIX-lea, increderea in stiinta era mult mai mare decat acum (exista mai multe date in “Civilizatia”). Poate ca stiinta nu rezolva toate problemele, dar daca nu ea le rezolva, atunci cine? Dar mai intai, de ce s-a ajuns aici? Raspunsul ar fi simplu. Creierul nostru functioneaza pe principiul recompensei. Totul vine de la recomensa, pe plan individual, dar si social. De peste 100 de ani, noi nu prea emitem idei noi, perfectionam ceea ce exista deja. Progresul e in cea mai mare parte tehnologic. Traim stiintific, in cea mai mare parte, din ideile unor oameni morti de cel putin zeci de ani, daca nu o suta. E timpul ca acest lucru sa se schimbe.
De acord cu faptul ca stiinta se bazeaza pe creativitate, pe generarea multor idei, care apoi trebuie testate. Daca generarea ideilor trebuie sa fie cat mai libera, fara prejudecati, si cat mai abundenta, testarea lor trebuie sa se supuna unor criterii foarte clare si foarte dure. Asa nu se va mai ajunge la posibilitatea acceptarii unor aberatii stiintifice precum proiectul inteligent.
Am auzit multe persoane pe care aceasta femeie le enerveaza. Adoratia ei pentru Basescu e una dintre cauze. Incerc sa fiu toleranta, iar persoanele tolerante insa sunt greu de enervat de catre indivizi care nu fac rau in masa, ca politicienii sau oamenii de afaceri importanti. Dar Monica Tatoiu a reusit aceasta performanta.
Ieri am aprins pentru cateva minute radioul pe Radio Guerilla, si o aud vorbind la emisiunea lui Liviu Mihaiu. Ii povestestea ce scuze gasesc barbatii cand pleaca de la serviciu pentru a-si consuma aventuri extraconjugale. Dar cand Liviu Mihaiu ii spune ceva care ducea la un fel de culpabilizare (oricum, nu ceva de lauda) la adresa acestor barbati, ea zice: “Nu, asa fac barbatii adevarati! Au aventuri, apoi se duc acasa, linistiti!”
In momentul ala era sa explodez. Liviu Mihaiu o intreaba: “Pai eu, daca sunt fidel, nu sunt barbat adevarat?” Din nefericire, am fost atat de nervoasa ca n-am mai asteptat raspunsul, am inchis radioul. Dar peste cateva secunde mi-am dat seama ca am facut o prostie. Daca ignori si fugi de ceva neplacut, lucrurile se vor perpetua ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Am redeschis radioul, dar am pierdut mult din discutie. Am auzit-o spunand ceva de genul “femeile nu o fac cu atata usurinta, ele isi fac probleme morale…”
Mi s-a facut rau din nou. Aceasta femeie, care declara ca si-a inselat partenerii, pentru care un barbat s-a sinucis, propavaduieste aceste misoginisme absolut oribile si nimeni nu-i da peste nas. Mi se pare ca Monica Tatoiu e ca Sfantul Augustin, care a avut amante, s-a bucurat de sex, dar cand lucrurile s-au terminat pentru el, a inceput sa condamne sexul. Are dreptul sa gandeasca asa, dar sa faca remarci misogine in public e cam mult.
Lumea “barbatilor adevarati”
Adica barbatii adevarati inseala? Pai daca mie imi face unul asa ceva, il trimit frumos in tara barbatilor adevarati, spunandu-i ca de unde vin eu, asa ceva nu merge. Din fericire, nu am prea cunoscut indeaproape “barbati adevarati”, si nici nu am aceasta curiozitate. Imaginea familiei pe care o avanseaza ea e intr-adevar o forma de prostitutie, asa cum spunea Makarenko. Femeia sta cu barbatul, care o inseala, dar vine acasa linistit, are grija de ea, de copii. Deci o femeie asta vrea de la “un barbat adevarat”. Nu o intereseaza ca un barbat care o inseala o satisface sexual chiar si mai putin decat e ea obisnuita, ca femeie monogama. Dar cu cine are el aventuri? Cu alte femei care se distreaza in timpul serviciului. Probabil ele sunt alte femei maritate, care s-au plictisit de “barbatii lor adevarati”, care vin acasa linistiti. Sunt satule de atata liniste, vor actiune…
Imaginea conform careia femeile nu inseala, ele vor sentimente, nu sex pur si simplu, iar barbatii au dreptul sa insele, ca asa sunt ei facuti, e una extrem de nociva pentru femeile care cred asa ceva. Ceea ce e si mai dureros e ca persista si o supestitie stiintifica, inspirata de ideea selectiei darwiniste, conform careia masculii au o tendinta mai mare de a insela pentru ca vor sa-si imprastie genele. Probabil masculii inseala mai mult pentru ca beau mai mult, fac sporturi extreme mai mult, si se spala mai putin pe dinti. Dar adevarul usor de constatat de catre oricine e ca femeile au o potenta sexuala superioara, ele pot face sex de mai multe ori pe zi fara probleme (lucru care i-a uimit si pe Grecii antici), au nevoie de mai mult sex. Femeile nu au fost create monogame, cum am mai auzit-o pe Monica Tatoiu, cu alta ocazie. De ce le-a facut natura asa? Sociobiologii ar trebui sa raspunda la intrebarea asta, dar ma indoiesc ca vreo paradigma darwinista va da un raspuns satisfacator. In “Civilizatia..” exista un raspuns la aceasta intrebare. In plus, noua teorie evolutionista, la care lucrez, un fel de idee generalizata din “Civilizatia…” ar da un raspuns si mai complet.
O moralitate bazata pe natura ar fi una in care femeile ar putea insela linistite, daca nu se implica afectiv (si de cele mai multe ori, contrar legendelor urbane, chiar nu o fac, implicarea afectiva e rara si de aceea e atat de dorita). De ce nu o fac? Pentru ca nu vor complicatii de toate felurile. De cele mai multe ori socio-economice, din nefericire. Dar un factor important e acela ca pentru ele nu e un succes atat de mare cum e pentru barbati. Ele vor mai mult de la o relatie, pentru ca minimul acceptarii ca partener sexual considera ca il au deja. Masculii fac mari eforturi la toate speciile sa fie acceptati de femele, iar cand acest lucru se intampla, se simt foarte recompensati. Femelele sunt oricum dorite, deci nu simt o mare satisfactie cand un mascul le vrea. Dar supereforturile masculilor nu sunt pentru nu stiu cati urmasi, ci pentru urmasi pur si simplu. Sunt doar o asigurare trista. Natura vrea 5, dar uneori se intampla sa ia 10 cand se straduieste prea mult. Femelele sunt excitate la cele mai multe specii cand se fac eforturi pentru ele, de tipul cozii paunului. Expectatiile lor sunt mai mari, ele se situeaza pe alt nivel energetic al relatiilor.
La om, din ce am constat, exista mari similitudini intre expectatiile celor doua sexe, atunci cand se afla dincolo de un nivel de educatie, intelegere, sensibilitate. Cand stii ca multe femei ar face sex cu tine, te relaxezi si vrei mai mult, dincolo de fanteziile de moment.
Oricum, celor care promoveaza imaginea femeii ca victima vulnerabila, care accepta sa fie inselata, ar trebui sa li se atraga atentia. Ce zic organizatiile feministe? Ce zice Consiliul Discriminarii? Dar cel mai grav mi se pare culpabilizarea femeii, care e considerata mai vinovata cand inseala. Religia are si ea un rol in acest sens. Din nefericire, unele femei chiar “pun botul”. Dar sa nu uitam ca o femeie care isi sacrifica viata sexuala are mai mult de pierdut decat un barbat, pentru ca pentru ea inseamna mai mult. Nu imi place inselatul cand e vorba de inselarea sentimentelor unei persoane.
O noua descoperire a unei fosile de hominid, veche de aproximativ 2 milioane de ani, poate spune si mai multe despre istoria noastra. De data asta, din fericire e vorba de un schelet aproape complet, ceea ce reprezinta un eveniment rar, descoperit intr-o pestera din Africa de Sud (Malapa Cave din regiunea Sterkfontein) de catre profesorul Lee Berger de la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg.
Scheletul, care a apartinut unui copil, arata existenta unei specii care face tranzitia de la australopiteci, specii cu constitutie similara marilor primate actuale, dar care mergeau biped (desi erau diferente intre bipedalismul lor si al speciei noastre) si genul Homo. Speciile din genul Homo aveau un aspect mult “mai uman”.
De unde vine mersul biped? Incepand cu Darwin, care considera ca mersul biped a avut rolul de a elibera mana, care putea fi folosita pentru crearea de unelte, si terminand cu teoria acvatica a umanizarii (considerata nestiintifica), care avanseaza ideea mediului acvatic drept cauza a mersului biped, exista numeroase ipoteze care incearca sa explice acest caracter tipic uman printre primate. Explicatiile (originale) existente in “Civilizatia…” nu au nimic din teleologia inca existenta la Darwin, nici din extraordinarul teoriei acvatice. Sunt simple, pornesc de la observatiile animalelor in laborator (studii comportamentale), dar si de la cunostinte de etologie relativ comune in mediul respectiv.
E drept, asa cum au observat adeptii teoriei acvatice a umanizarii, marile primate merg biped in apa. E normal sa fie asa. Dar ele mai merg biped si in alte conditii, usor de observat in documentarele de pe Discovery, National Geographic etc….Cum a fost adoptat mersul biped? Ce alte avantaje a avut? Mai multe informatii in “Civilizatia…” Raspunsul e uneori atat de banal…
Ieri eram in Cismigiu cand ma suna un prieten, B., “un fanatic” al laicitatii. Era zgomot in jur, nu l-am inteles foarte bine, il tot puneam sa repete. Era ca un fel de telefon fara fir (de fapt vorbeam la un telefon fara fir, care intre timp s-a inventat), el spunea ceva, eu transformam dupa cum auzeam. Ce am inteles pana la urma e ca de fapt Asociatia Prodemocratia a comandat un sondaj din care reiesea ca un procentaj mare dintre Romani ar fi gata sa pedepseasca ofensele aduse religiei. “Cat la suta? Ce pedepse?” am intrebat. “Nu stiu, vreo 85%. Conteaza ce pedepse?” “Nu cred asa ceva. E o greseala” a fost concluzia mea. M-am uitat apoi prin jur la oamenii care treceau pe strada. Daca procentajul e real, unii dintre cei care trec pe alei trebuie sa gandeasca in felul asta. Imposibil, par oameni decenti! Atitudine nestiintifica care ignora cauza-efect!
Apoi am aflat in alte discutii cu prieteni si membri ai familiei ca de fapt sondajul ar avea rezultate si mai crancene. Multi dintre concetatenii nostri vor pedeapsa cu moartea inapoi (91%) si ar vota cu ea la un referendum, iar un procentaj insemnat vor expulzarea Romilor (94%) care comit infractiuni, ca sa nu mai vorbim de indignarea lor fata de autonomia tinutului Secuiesc. Mai mult (se poate mai mult??) 74% considera ca minoritatile trebuie sa se supuna majoritatii.
De unde vine aceste rezultate absolut incredibile, referitor la care inca am dubii? Iata unui psiholog, citata de “Cotidianul”:
”Noţiunea de bine şi rău este adânc înrădăcinată în conştiinţa noastră”, declara pentru cotidianul.ro Mirela Zivari, doctor în psihologie. ”Este un concept mai degrabă religios de pedepsire a răului. Nu percepem pedeapsa cu moartea ca pe un rău împotriva umanităţii. Atât conceptul biblic «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte», cât şi expresia populară «eu te fac, eu te omor» sunt o dovadă a faptului că oamenii percep pedeapsa ca pe ceva firesc. Nu demult în pieţele din centrul oraşelor se organizau execuţii publice la care oamenii asistau ca la un spectacol. Românii nu sunt diferiţi de celelalte popoare de religie creştină.”
Parerea mea ca biolog evolutionist e ca oamenii de stiinta fac prea putin pentru educarea publicului. In momentul in care oamenii gandesc asa in Europa inseamna ca nici in cultura unde s-a nascut stiinta moderna, omul de pe strada nu are constiinta relatiei cauza-efect. Raul nu e un om, nu e in om, e mult mai adanc. Cauzele sunt complexe. Daca ucizi un infractor nu se schimba nimic, daca nu se umbla la cauze. Daca ucizi un traficant de droguri dintr-o tara saraca, traficul nu se termina. Se vor gasi alti disperati ca sa aduca droguri riscandu-si viata, iar unii potentati vor face bani frumosi din aceasta afacere.
Romii se comporta asa cum se comporta pentru ca sunt pusi in situatiile in care sunt (le iau apararea cunoscandu-i bine, doar ce i-au facut Giovannei Reggiani nu mi-au facut si mie). Ei sunt condamnati la mizerie morala si materiala prin insasi nasterea lor. E o condamnare culturala de care tocmai “majoritarii” sunt vinovati, daca e sa cautam un vinovat. De ce Romii altora nu se comporta ca ai nostri? Se pare ca in Romania Holocaustul nu a fost asa de dur ca in alte parti, si vrem sa recuperam acum. Romii ar trebui sa ceara despagubirii ca si Evreii. Sa le retragem cetatenia dupa ce comit infractiunii? Pai atunci s-o retragem tuturor infractorilor, indiferent cat de blonzi ar fi, Romii nu sunt altfel de cetateni decat noi. Nu exista cetatenia categoria A, B, C si D ca la soferie.
Cat despre autonomia Secuilor, de ce ne deranjeaza? Sa aiba indicatoare si in Hitita, Etrusca, ce limba vie, moarta sau artificiala vor ei. Maghiara e una dintre cele 27 limbi oficiale ale UE. Ar putea fi indicatoare si in celelalte 26. De ce nu? Poate pentru ca ar costa. Problema in Romania e lipsa indicatoarelor, nu prezenta lor.
Dar luand in considerare ipoteza expusa in “Civilizatia”, functiile psihologice tipic umane apar si se dezvolta in anumite conditii, in cadrul anumitor parametrii de functionare ai creierului. Moralitatea inalta, altruismul, nonconformismul, gandirea in multi pasi, cu multiple implicatii, un univers virtual cat mai mare sunt consumatoare de energie, necesita timp, relaxare, liniste, stimuli adecvati. Si in conditiile in care la noi oamenii sunt atat de pauperi, isi pierd locurile de munca, risca sa ramana in strada, ce putem astepta? E grav doar ca politicienii nu se ingrijoreaza. Dar societatea civila?
Ne miram ca s-a votat masiv pentru parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari? Un prieten mi-a spus ca el crede ca daca Basescu ar fi propus dizolvarea parlamentului, probabil procentajul la referendum ar fi fost similar. Oamenii nu stiu ca parlamentarii ii reprezinta, voteaza legi pentru ei, in numele lor. Ca o fac mai bine sau mai rau, dar asta trebuie sa faca. Daca te supara un contabil care lucreaza pentru tine (mie mi s-a intamplat recent) nu ucizi contabilii sau le desfiintezi breasla.
Asociatiile Umaniste ar trebui sa faca ceva pentru a impiedica modificarea constitutiei in sensul parlamentului unicameral, si cat mai rapid. Iar oamenii de stiinta pentru educarea in sensul cauza-efect a Europenilor crestini. In 2010… Dar fara combaterea saraciei, a mizeriei sociale si morale rezultatele vor fi modeste.
Recent, rezultatele unui studiu de psihologie evolutionista (evolutionara nu prea suna bine romaneste) a facut ceva valva pe unele site-uri cu tenta umanista. Este vorba de studiul realizat de Satoshi Kanazawa de la London School of Economics and Political Science. Ce spunea acesta? Ca ateii si liberalii au un IQ in medie mai ridicat decat conservatorii si credinciosii. Diferenta nu e mare, desi semnificativa, de 6-11 puncte.
Studiul prelucreaza de fapt rezultatele (datele) unor studii americane cum ar fi National Longitudinal Study of Adolescent Health (Add Health) efectuat pe elevii din clasele 7-12, urmariti apoi si la 18-28 ani, in 2000-2001. Un alt studiu national de unde s-au colectat datele este General Social Survey. Adica urmareste cum se coreleaza IQ-ul cu optiunile politice si spirituale. (Studii de genul asta s-ar putea face si la noi, eventual cu alte idei !!!!). Pe langa corelatia cu un IQ usor mai mare, ateismul si liberalismul se se coreleaza, conform acestui studiu, cu exclusivitatea sexuala, dar numai in cazul barbatilor, dar nu si a femeilor. Cu alte cuvinte, daca esti ateu sau liberal, ai un IQ usor mai mare, dar esti si mai fidel.
Explicatiile…
Care sunt insa explicatiile date de autorii studiului, dar si de alti psihologi evolutionisti, care nu au luat parte la studiu? Atentie, explicatiile incearca sa urmeze paradigma darwinista, conform careia e avantajos orice duce la un numar cat mai mare de urmasi viabili. Ce avantaj ar fi avut ateii si liberalii? Ce rost sa fi avut in istoria speciei sa fii ateu si liberal? Kazanawa crede ca acel avantaj vine din IQ-ul usor mai mare. James Bailey de la George Washington University, care nu a participat la studiu, considera ca oamenii cu IQ mai ridicat au sanse sa aduca idei revolutionare, dar de asemenea aderarea la idei neconventionale ar semnaliza cumva apartanenta la elitism, adica unii s-ar declara atei si liberali ca altii sa vada cat de inteligenti sunt:)
Ce cred eu? In “Civilizatia…” exista la cateva idei despre ce s-ar intampla in creierul celor mai inclinati spre misticism fata de cei mai atasati de stiinta. Sunt atee si liberala, cunosc multi oameni ca mine din acest punct de vedere, dar nu consider ca inteligenta face neaparat diferenta. Intr-adevar, rezultatele studiului sunt conforme cu ceea ce as fi prezis, adica o diferenta cel mult modesta. Dar si aceasta ar putea veni tot din acel ceva care face de fapt diferenta.
IQ-ul creste in conditiile in care functiile creierului sunt exersate. Facem exercitii zi de zi, gandim sau ne exersam functiile psihice tot timpul, zi de zi. Nu facem exercitii numai la scoala, facem mereu. Chiar daca testele sunt rare, exercitiile sunt permanente, unii au pasiune pentru un anumit tip de “flotare”, altii pentru alta. Cu ce ne ocupam creierul? Exista un anumit tip de oameni, care duc rationamentele mai departe, care isi pun mai multe probleme.
Ateii si liberalii ar putea simti si gandi mai mult, eventual un pic diferit. De fapt ei si-ar antrena aceste functii mai mult decat altii. De ce? Pentru ca au o tendinta, chiar o satisfactie din a face asa ceva. Ar avea o inclinatie spre reflectie. Universul lor virtual ar fi ai mare. Nu stiu daca ati observat, dar foarte multi oameni mai degraba s-ar lasa batuti decat sa fie pusi sa gandeasca sau sa treaca prin probleme afective asociate cu intelegerea unor lucruri dificile. Alfred Wallace, codescoperitorul teoriei evolutiei prin selectie, se indoia ca selectia ar fi condus la aparitia unor functii psihice umane extraordinare, pentru ca unii oameni nu ar spune un lucru spiritual nici daca asta le-ar salva viata.
Cred ca la ateii si liberalii (cu putin noroc pot coincide, umanistii sunt adesea atei), sistemul de recompensa le-ar permite “aventuri” reflective si afective mai dure si indelungate. Diferenta s-ar afla in zonele asociate cu functiile tipic umane, cum ar fi aria prefrontala (amanunte in “Civilizatia”). Sigur ca acesti oameni pot da mai multa atentie relatiilor interumane. De fapt studiul defineste liberalii ca persoane carora le pasa mai mult de oameni neinruditi cu ei, pe cand conservatorii sunt interesati mai mult de soarta celor cu care au legaturi (oare nu e rusine in Occident sa fii conservator??). Intr-un univers virtual mai mare, intra mai multe lucruri, mai multi oameni. Dar oamenii vor fi mai importanti pentru ei, iar relatiile lor sexuale trebuie sa fie mai exclusiviste din punct de vedere afectiv.
Predictia teoriei din “Civilizatia” ar fi ca ateii si liberalii sa aiba o menorie de lucru mai mare, dar sa fie si mai curajosi. Vreun rol in evolutie? Acesti oameni sunt importanti, pentru ca in conditii de criza, ei sunt cei nonconformisti, care gandesc cu creierele lor, care rezolva problemele.
Cat despre inclinatia oamenilor spre misticism, conservatorism, nu consider ca nu a avut vreun avantaj, asa cum spune Kazanawa, ca ar fi fost asociat cu paranoia, ceea ce ar fi dus la reactii exagerate la stimuli de pericol. Mi se pare ridicol. Parerea mea e ca acest tip de comportament e un fel de atavism, e des intalnit cum sunt si alte atavisme. Ateismul si liberalismul (de fapt nonconformismul) arata o sanatate mentala superioara (ar trebui sa avansez niste criterii ale sanatatii mentale!).
Din nefericire, istoria arata ca nonconformistii au fost adesea eliminati de conformistii mistici si conservatori. Exemplul lui Giordano Bruno e clar. Bolnavii au ucis oamenii mai sanatosi…Din nefericire, selectia are putine sanse sa elimine aceasta boala. Numai daca rolul ei in evolutie nu e asa important…
Azi este 8 Martie! Nu ziua mamei, cum spuneam cand eram mici la scoala, ci ziua femeii. Nu e vorba de dulcegarii, flori si cadouri decorative, plecat mai devreme de la serviciu, daca esti femeie. E vorba de lucruri serioase. Azi as fi vrut sa vad demonstratii in strada, dezbateri pe teme feministe la televizor. Pentru ca asta presupune 8 Martie!
Nu o sa vorbesc despre originea acestei sarbatori, exista wikipedia pentru aceasta. Cum cred ca ar trebui sarbatorita aceasta zi? Ce ar trebui sa faca orice femeie responsabila? Macar o zi pe an ar trebui sa se gandeasca la toate realizarile miscarii feministe, la modul extraordinar in care aceasta ne-a schimbat viata. Macar o zi de recunostinta pentru feministe, o zi in care sa ne gandim la viata femeilor dinainte ca acele galagioase sufragete sa intre in scena.
Sa ne gandim cum e viata femeilor din alte culturi, care nu norocul sa beneficieze de ceea ce s-a obtinut in Occident. Dar mai ales sa ne gandim ce mai e de facut, sa ne punem fiecare dintre noi macar o dorinta feminista. Cu cat mai multe si cu cat mai indraznete cu atat mai bine! Daca vrem sa facem un serviciu altor femei, care exista, si care vor veni, este sa fim cat mai mult noi insene, sa ne manifestam cat mai mult prin ceea ce putem face. Exprimandu-ne modul de gandire, felul de a simti feminin, facem o lume mai feminina, din care toata lumea are de castigat.
Orasele lumii sunt pline de monumente ale generalilor si liderilor care au purtat razboaie, dar nu am vazut nicaieri un moment al unei miscari care a construit ceva, asa cum e miscarea feminista. Dar cred ca ar merita unul in fiecare oras. La prima vedere, feminismul pare de bun simt, simplu, ceva care vine de la sine. Am invatat cuvantul “feminista” referitor la mine insami, atunci cand eram copil, apoi am descoperit independent cele mai multe dintre “revendicarile” lor importante. Si totusi, cata lupta, cate sacrificii pentru ca femeile sa aiba mai multa demnitate azi!
Daca vreti sa vedeti cum era viata femeilor acum 50 ani, a inceput un serial pe tvr1, “mad men”, in care diferentele de mentalitate fata de acum sunt subliniate, uneori cam exagerat chiar. Unele discutii sunt scandaloase. De exemplu, cand o femeie se duce la medic pentru o reteta de anticonceptionale, medicul o sfatuieste sa nu faca excese de utilizare a lor, ca femeile usoare nu-si gasesc soti!!! Pai acum doar sa indrazneasca cineva sa spuna asta, daca nu vrea sa sa ajunga la tribunal! Ar fi bine sa ne gandim ce am fi fost fiecare dintre noi atunci. Femeile de atunci au avut si ele vise, asa cum au si femeile sarace si care nu au acces la eduatie din unele tari Europene, asa cum au si femeile din alte culturi. Aici s-ar putea sa ma insel, acelea poate nici nu viseaza unele lucruri.
Recent Comments