Cred ca va trebui sa vorbesc mai mult despre aceste teorii “concurente”.  Una dintre ele, a unui profesor American, care a scris o carte pe aceasta tema (Cunane este numele lui, sper sa imi amintesc bine) presupunea ca la originea cresterii creierului uman ar fi faptul ca Africa era la un moment dat inundata, ceea ce e adevarat. Atunci puii de hominine (stramosii omului) aveau un mare risc de a cadea din arbori in apa. Si era bine sa aiba creierul mai mare pentru ca atunci aveau sanse mai mari sa se intoarca pe spate, ceea ce le salva viata. No comment. Aceasta carte s-a publicat la o editura prestigioasa din State. Cand am intrebat editorii cum au putut sa publice asa ceva, iar mie imi cer atatea, mi-au spus ca el e profesor universitar… acolo.  Cred ca am si acum corespondenta.

Asta nu inseamna ca nu apreciez initiativa acestui profesor, mai mult, consider un concurs de imprejurari faptul ca eu cred ca am ajuns la concluzii mult mai credibile. Tocmai conditiile diferite au fost favorabile. Ceea ce e frustrant e insa lipsa totala de suport pe care o ai in aceasta tara cand vrei sa intreprinzi ceva. Asta, din nefericire, asa a fost chiar inainte de comunism. Imi aduc aminte de Stefania Maracineanu, care s-a implicat printre altele in radioactivitate.  Se pare ca era aproape de descoperirile pe care le-a facut apoi familia Curie. Numai ca lumea nu stie ca in presa din epoca ei era ridiculizata. In urma unei experiente de generare a ploii artificiale, lucru posibil azi, in presa aparuse un pamflet in care se spunea ca “numai dansa a ramas plouata”. Auzisem asta cand eram mica,  ma distrase pamfletul. Dar cei care mi-l povestisera aveau o alta interpretare.  Acum inteleg de ce…

O sa continui cu prezentarea ipotezelor concurente, dar o sa termin relativ repede. Avusesem si eu o ipoteza despre influenta “culturala” a imblanzirii animalelor asupra omului.  Aveam si o predictie, care s-a verificat. Dar una peste alta, mi s-a parut neimportanta si am scos-o, ea nu apare in “Civilizatia”, dar as putea s-o prezint ca entertainment.

http://www.realitatea.net/animalele-de-companie–vitale-evolutiei-umane_728553.html

Dar interesant era si cum continua articolul, ma rog, referirile la el, pentru ca nu am acces la el in original deocamdata, fiind cu plata  (voi scrie autorilor, si daca am noroc…), la aceasta specie exista gene importante care sunt si la noi, mai precis exista un mare grad de conservare a lor. Ceea ce li se pare interesant e ca genele care sunt implicate in unele maladii, precum cancerul, sunt si la aceasta fiinta care pare atat de simpla. Asta nu inseamna in niciun caz, cum vad ca au interpretat unii,  ca buretele se imbolnaveste de aceasta boala, ci ca acele gene au functii importante sau cel putin foarte vechi. Oricum, cred ca lucrurile ar trebui sa fie privite invers, de la incercarea de depistare a rolului lor in evolutie, pentru ca intai a fost buretele, apoi omul.

Culmea e ca aceste gene (mai mult, identice si functionale) sunt la cimpanzeu, numai ca….el are un risc de 10 ori mai mic in captivitate, cand mananca abundent si e luat din mediul lui. De ce? Raspunsul in “Civilizatia…”.

Oricum, marea asemanare dintre genele buretelui si ale omului nu are de ce sa ne mire, si in niciun caz nu infirma evolutia. Mie imi place, nu ma sperie deloc. Dar de unde vine complexitatea, acele planuri de organizare a corpului monstruoase, cum sunt la vertebrate? De unde vine complexitatea in general? Ce factori de mediu o determina? Asta e o alta intrebare.  Gould citeaza candva ideea unui alt antropolog (la care ma gandisem independent, asa cum am facut-o cu multe altele, lucru extrem de enervant ca trebuia sa-i citez apoi, dar asta se intampla frecvent cand oamenii se gandesc la acelasi lucru) ca din genele umane poti face orice alta specie de primat, dar important e cum sunt puse, cum functioneaza. Nu stiu daca exprimarea e exacta, dar asta e ideea. Natura se adapteaza cu ce are, reglajele complexe fac diferenta.

Factorii evolutiei sunt conservati si ei in evolutie, nu numai anumite gene.  De la ce se intampla in cazul omului, poti generaliza ce se intampla si in cazul evolutiei in general.  Cu formule, predictii, tot tacamul. Dar despre asta in curand, deocamdata date nepublicate…

http://www.evz.ro/detalii/stiri/buretii-de-mare-au-aceleasi-gene-ca-ale-omului-902562.html

http://www.rdmag.com/News/2010/08/Life-Sciences-Evolution-A-Simple-Sponge-Could-Reveal-Keys-To-Lifes-Origin-On-Earth/

http://www.nature.com/news/2010/100804/full/466673a.html

http://www.nature.com/news/2009/091116/full/news.2009.1088.html

http://www.nature.com/news/2009/090123/full/news.2009.55.html

Nu cred ca rezultatele sunt chiar atat de crunte. M-a distrat corelatia dintre norocul in amor si cel la jocul de carti. Oare cum se aplica asta la cartile pe care le scrii? In cazul asta as avea garantat un motiv de bucurie dintr-o directie sau alta.

Care sa fie cauzele acestor rezultate? Probabil saracia si evenimentele din ultimele decenii care au rasturnat valorile au dezechilibrat sistemul de recompensa al oamenilor.  Interesul pentru stiinta depinde de unele conditii de mediu, adica e un joc destul de enorgofag si cronofag, care nu se preteaza in saracie si lipsa de timp. In plus, exista alternative de recompensa mai facila. Mass media ofera divertisment mai facil, mai putin solicitante decat interesul stiintific.

Sigur, insasi instruirea nu mai reprezinta o sursa de recompensa morala si materiala. Un alt fenomen important e scoala. Dincolo de coruptia din scoli, calitatea profesorilor si a programei, este confuzia pe care predarea religiei in mod confesional o genereaza.  Cand la religie li se furnizeaza elevilor niste raspunsuri foarte simple despre originea universului si a omului, apoi la orele de stiinta li se ofera altele, lucrurile devin din ce in ce mai neclare, iar elevii aleg ceea ce e mai accesibil.

Rezultatele acestui studiu ar trebui sa-i faca pe guvernanti sa reflecteze mai mult asupra efectelor religiei in scoli. Propun excluderea imediata a aceste materii din programa scolara. Nu inteleg de ce exista atata reticenta in a exprima acest lucru nu numai la nivel politic, dar si din partea unor ONG-uri. Atentie! Studiul religiei crestine, care face parte din cultura euro-atlantica, explica evenimentele din ultimele milenii, e important pentru instructie, dar nu cand se preda ca acum.  Crestinismul ar trebui predat de istorici sau filosofi, din punct de vedere istoric, nu de catre preoti. Libertatea de religie nu numai ca nu ar fi afectata, ba din contra, secularismul e in sprijinul libertatii de religie.

Se tot vorbeste de nevoia de mituri, de credinta, a oamenilor. Aceasta “nevoie” tradeaza de fapt modul de functionare al creierului uman. Exista. Fara posibilitatea de a crea simboluri, la originea acestui fenomen,  nu am putea vorbi, am avea probabil autism, dar uneori un control al acestor legaturi e salutar, mai ales cand mediul in care traim e unul mai complex. Trist, dar functionarea creierului uman are la un capat psihozele delirante, iar la altul..autismul.  Desigur, lucrurile sunt mai nuantate, dar importanta e cautarea unui  echilibru intre a crea cat mai multe legaturi si a ne opri un pic sa ne analizam.

Dar credinta, atasarea de iluzii, e universala la oameni. De exemplu, diferenta dintre oamenii care cred in religia in care au fost educati si cei liber cugetatori sau care isi aleg ei religia e ca unii isi cauta propriile iluzii, altii le iau de-a gata pe ale altora care au trait cu mult timp in urma. Dar si ateii au propriile vise despre lume si viata in care cred. Dincolo de valori importante, credem in mituri in fiecare zi, impuse de educatie, de cele mai multe e greu sa ne debarasam din diverse motive, ignoranta fiind prima dintre ele.

Depresia si umanizarea

Recenta sinucidere a unei artiste, Madalina Manole, a facut sa curga si cerneala si decibeli prin mass media. Desi nu sunt la curent cu discutiile pe aceasta tema, am tot vazut titluri in ziare si am auzit ca psihologii si-au dat si ei cu parerea. Sincer, nu stiu exact ce s-a discutat, dar se pare ca aceleasi vechi si SCANDALOASE cliche-e.

In general, sinuciderea e semn de slabiciune pentru cei mai multi oameni, iar din punctul de vedere al religiei crestine, e un mare pacat. Dincolo de lipsa de empatie fata de suferinta umana, cat se poate de scandaloasa, nu inteleg cum anume s-a ajuns la acest rationament. Ce inseamna slabiciune psihica? Ce inseamna forta psihica in acceptiunea generala? Ce inseamna din punct de vedere biologic?

Am crezut mult timp ca am suferit de depresii, dar aveam sa aflu ca acele stari de tristete profunda si disperare (dar cu obiect intotdeauna in exterior) care m-au facut de multe ori sa ma gandesc la sinucidere (nu cunosc pe nimeni din cultura occidentala care sa nu se fi gandit), nu erau depresii. Depresia e ceva mult mai rau, simptomele ei sunt mult mai debilitante. Dar am prieteni si rude care sufera de depresii “adevarate”, de fapt unele dintre cele mai interesante persoane pe care le cunosc sunt in situatia asta, deci stiu ce inseamna, dincolo de faptul ca lucrez in oarecum in domeniu. Mai mult, cum maladiile care afecteaza creierul uman gigantic ar putea avea legatura cu umanizarea, depresia m-a interesat destul de mult. In “Civilizatia” vorbesc, din nefericire poate prea tehnic, despre aceste maladii, dar si despre functiile psihice nou aparute filogenetic. O sa-mi flexez muschii sa incerc sa explic unele aspecte pe intelesul celor mai putin specialisti in domeniu. Aici as invoca spiritul lui Dawkins!

Pe scurt, orice functie a organismului necesita energie, consum de combustibili celulari, cel mai adesea glucoza. Creierul, care e superenergofag, nu face exceptie. La om, functionarea unui creier mare si plin de sensibilitate, care reflecta intr-o mai mare masura si in diferite feluri schimbarile mediului, atunci cand e solicitat peste masura, poate simti crize , care se traduc pana la urma in crize energetice.  Sa zicem crize de “finantare” a unor functii.

Cand am scris “Civilizatia” am aflat lucruri curioase despre populatiile traditionale de vanatori culegatori, care nu ar suferi de boli psihice (pshihoze precum schizofrenia), desi acestea sunt descrise in toate populatiile umane dupa aparitia agriculturii. Depresia se pare ca e rara sau aproape absenta in unele culturi (sa le zicem mai rurale), unde sinuciderile sunt de asemenea rare. De asemenea, am gasit descrise simptomele depresiei la nobilii Europeni din secolul al XIX-lea, dar cred ca dateaza de mai demult.  Acestea sugereaza ca o societate mai complexa, cu mai multe cerinte comportamentale, mai multe expectatii de la o persoana, predispune la depresie.

Cand creierul uman supradimensionat e in criza, trebuie sa sacrific ceva: ori controlul comportamentul in exterior, si atunci omul devine violent, antisocial etc, coerenta, compararea datelor, si atunci capata boli psihice cu halucinatii, perceptia temporala cu reprezentarea viitorului, si atunci apare mania, sau pur si simplu accesul la sistemul de recompensa, adica la a simti placerea, si atunci avem depresia.  De fapt sistemul de recompensa (despre care am vorbit) “finanteaza” orice comportament. Sistemul de recompensa ofera de fapt…placere. Ce sa sacrifice creierul? Ca si in cazul intoxicatiei cu alcool, functiile cele mai nou aparute filogenetic sunt primele afectate.Grea alegere! Normal ca in societatile in care violenta si agresivitatea sunt ingradite, o sa apara mai multa depresie si mai multe alte probleme pshice.

Placerea- sursa a fortei psihice

Atunci ce inseamna un om puternic? Unul al carui comportament si valori nu se modifica usor in conditii de criza. Poate fi “nesimtit” adica sa ignore pur si simplu unele date. Dar in conditii complexe, toate acele date ignorate se pot aduna si determina noi crize, deci asta nu e o solutie pe termen lung.  In lumea noastra un om puternic psihic e unul care vede schimbarile, si incearca sa se adapteze la ele in mod constructiv. Aici e o alta situatie: accesul facil la recompensa. Exista oameni care au fost in lagare, in inchisori comuniste, dar nu numai ca au supravietuit, dar si-au pastrat valorile si forta morala pana la varste inaintate. Cum? Acesti oameni, in parte si datorita educatiei, dar in primul rand a biochimiei creierului lor (educatia se poate reflecta acolo) au un sistem de recompensa care se activeaza mai usor, iar in conditii de criza sunt mai putin afectati.  O viata interioara bogata ar predispune in anumite conditii la depresie, dar tot ea, inclusiv prin fanteziile pe care le ofera, ar ajuta la salvare in conditii grele. Daca stii si simti mai multe ai mai multe motive de suferinta, dar si de placere.

Concluzia care se desprinde de aici ar fi ca de fapt a fi “puternic/a” depinde de cat de usor se poate anestezia si salva de la infometare creierul lui/ei. Adica de accesul la placere.  Forta psihica e de fapt hedonism facil. Ce parere are religia despre asa ceva? Nu ma pronunt, ca nu stiu religie. Oricum, se pare ca e un pacat sa fii o fiinta complexa, predispusa la depresie, ceea ce e in concordanta cu alte aspecte si cu istoria crestinismului.

Dar ce zice psihologia? Din cate imi amintesc, Freud leaga nevroza de frustrari sexuale. Daca ar fi generalizat un pic, ar fi ajuns la lipsa de recompensa de orice fel.  In societatea de atunci poate libertatea sexuala era o problema, acum lucrurile s-au mai schimbat, multi dintre noi nu au decat problema existentei partenerilor de calitate, si totusi au nevroze si depresii. Sigur, Freud vorbeste si de experientele traumatice din trecut, in special din copilarie. Dar cred ca psihoterapia ar trebui sa mearga in special pe cautarea recompensei in prezent, ca pacientul/a sa stie ce are, ce il/o ajuta sa mearga mai departe, sa-si finanteze comportamentul. S-a vazut la ce duce uneori retrairea traumelor din copilarie.

A condamna depresia si implicit sinuciderea e o dovada de barbarie a societatii noastre. De asemenea, condamnarea cautarii placerii se inscrie in aceeasi tendinta. Omul e capabil de atatea performante pentru ca are acces la placere, la recompensa psihica, prin care isi sustine cele mai diverse comportamente, care aparent nu au legatura  cu supravietuirea. Asta ne face oameni. Cred ca ar trebui sa se vorbeasca de dreptul la recompensa psihica, la placere, cum se vorbeste de drepturile fundamentale. Managementul recompensei psihice ar trebui sa fie ca managementul hranei sau al apei.

Dar pana atunci noi condamnam disfunctiile creierului uman, aspectele secundare ale umanizarii.  Stiinta ar trebui sa inlature miturile de zi cu zi, mai ales cand acestea sunt nocive.  Adevarul e ca fara placere nu facem nimic, fara optimism (placere din viitor) nu avem investitii pe termen lung.  A nega placerea si optimisul inseamna a nega viata in general si pe cea umana in particular.

Dupa mai multe experimente, am constatat ca articolele pe care le consider eu interesante, cu lucruri noi “scandaloase” din punct de vedere stiintific, imi aduc cea mai mica “audienta” si cele mai slabe reactii. Pe de alta parte, orice subiect controversat datorita domeniului caruia ii apartine,  dar banal dupa parerea mea, imi aduce mult mai multe vizite.  Toate articolele mele controversate, despre probleme sociale, nu stiu daca aduceau idei noi, probabil de cele mai multe ori, nu. In schimb, in toate celelalalte incerc sa strecor cate una macar.

Dar eu vand o marfa, nu pot acuza pe cineva ca nu mi-o cumpara, e treaba mea sa o fac vandabila.  Si e problema stiintei ca nu se vinde suficient de bine.  Mie poate nimic nu mi se pare mai scandalos ca acel fenomen care ne face oameni sa ne aduca boli oribile, ca Alzheimer si celelalte. Felul cum se leaga toate e incomparabil mai frapant decat un om care poate musca un caine. In definitiv, cine are dinti poate musca orice, inclusiv caini, dar e bine ca acestia din urma sa fie sedati. Dar asta e, nu am facut asta in secolul al XIX-lea (cand am pierdut timpul in chefuri la Paris), nici macar in anii’60 ( atunci iarba era mai buna decat stiinta!), cand Desmond Morris a transformat “The naked ape” intr-un best-seller.

Partea buna e receptivitatea oamenilor la scandal. Orice se poate transforma in scandal, chiar daca la prima vedere nu pare.  In articolele urmatoare, voi incerca sa dezvalui partea scandaloasa din fenomenele care par indepartate de viata de fiecare zi, care la prima vedere nu au nimic de scandal.  De asemenea, voi incerca sa  banalizez ce e consacrat ca scandalos. De fapt, cele mai multe scandaluri se bazeaza pe fenomene banale. O sa incerc sa deschid o noua rubrica de genul “scandal buster”, eventual cat mai interactiva.

Sigur, lucrurile par simple. Ma gandisem cu ani in urma la chestia asta, chiar voiam sa fac cu o colega medic un studiu ca acesta.  Corelatia e simpla, cum se spune si in articol, daca pierzi dintr-un creier mare, ai de unde, memoria nu va fi afectata atat de rau. Numai ca am 2 lucrari care sunt in State in acest moment si care merg la radacina fenomenului (nu invoc autoritatea, ci fac apel la drepturi de autor, desi ideile sunt exprimate si in “Civilizatia…”, dar printre mecanisme).

Dar oamenii cu capul mic, de fapt cu o anumita istorie alimentara, au sanse mai mari de a dezvolta maladia. Nu toti, nu intotdeauna, cum se vede in al doilea articol.  Cand am scris cartea, nu stiam unele din aceste lucruri, pentru ca nu se stiau, nu erau studii sau nu le gasisem eu. Ca unele populatii au mai multe sanse  de a dezvolta maladia decat altele, era o predictie, bazata pe mai multe mecanisme. Nu pot spune ca nu m-am bucurat cand am aflat ca am avut dreptate. Dar lucrurile pot fi prevenite. Cum? Se sugereaza in “Civilizatia”.

De ce exista aceste diferente? Exista si un raspuns, care nu apare in aceste articole.  Se poate dezvolta un tratament pe baze cu totul noi? Da. Cand asta incepe sa se transforme in sarcina de serviciu, poate e bine sa ma gandesc de doua ori inainte, intr-o tara unde drepturile de autor sunt ceea ce sunt. Mai exista si alte solutii in capitalism.

La ce e bun studiul evolutiei? Printre altele la aplicatii medicale. Cimpanzeul nu face Azheimer, dar sunt niste mici primate care au placi amiloide similare cu cele de la pacientii cu Alzheimer, dar nu se stie daca sunt asociate cu declin cognitiv, ca la om, desi si la om lucrurile sunt mai nuantate.  Au unele asemanari biochimice cu omul, care probabil provin din adaptari la medii similare.

http://www.sciencedaily.com/releases/2010/07/100712162545.htm

http://adam.about.com/reports/000002_2.htm

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/154765/Tinerii-romani-cred-ca-tantarul-transmite-HIV.html

Mi-am adus aminte de Bush care, aflat in vizita in Haiti, se stergea pe maini de camasa lui Clinton dupa ce daduse mana cu niste cetateni de culoare. Uite ca nu e singur, exista si in Europa unii ca el. Dar dincolo de asta, SIDA nu prea e de ras.

Cimpanzeul nu face SIDA. Toate incercarile de a-l infecta, incepand din anii ‘80, epoca SIDA, au esuat. Cimpanzeul nu face nici alte boli comune la om, sau daca le face, le face mult mai rar. Aceste boli au nume foarte dragute: boli psihice, Alzheimer, autism, maladii autoimune, cancer (de vreo 10 ori mai rar la cimpanzeu in captivitate!), diabet de tip II (foarte rar la cimpanzeu) etc. Face si altfel de malarie, dar asta e o alta discutie.

Oamenii fac SIDA, din nefericire. Dar nu toti. Nu exista nimic, niciun virus, bacterie, dar nici insecticid, pesticid, etc., care sa ucida toata populatia, toti indivizii. Pentru ca exista variabilitate, unii sunt rezistenti.  Populatiile umane, izolate de mii de ani, sunt sensibile in mod diferit la diferite maladii. Adica in unele populatii exista oameni care sunt rezistenti,  in altele nu exista sau sunt foarte rari. Despre deletia unui receptor de citokine, delta 32, care face dificila patrunderea virusului in celule, s-a scris deja mult. Despre faptul ca aceasta deletie este cel mai des in nordul Europei, aproape compleplet  absenta in Africa si Asia, de asemenea se stie. In Africa, infectia cu HIV are un parcurs fulminant.

In sudul Europei este destul de rara. In Romania nu exista studii, dupa stiinta mea, dar studiile efectuate in Italia arata lucruri foarte interesante. Se pare ca aceasta mutatie nu confera protectia scontata pacientilor din sudul Europei, ceea ce ar putea avea implicatii importante.
Sunt si ipoteze care de care mai fanteziste care sa explice distributia acestei mutatii, printre care pierderea ei in sud ar fi mostenirea Imperiului Roman.  Romanii ar fi imprastiat anumite maladii, la care purtatorii delta-32 ar fi fost mai sensibili. Mai e si ipoteza mostenirii Evului mediu, cand moartea neagra a decimat populatia (incepand din secolul al XIV-lea). Europenii sunt fericitii urmasi ai supravietuitorilor acestei epidemii, de aceea ar fi mai rezistenti. Dar se pare ca rezistenta la aceasta maladie ar fi mai complicata decat pare.  Mai multe date (desi nu toate care exprima viziunea mea) sunt in “Civilizatia”. Pe scurt, rezistenta lainfectia cu HIV si apoi evolutia SIDA ar avea legatura cu dinamica raspunsului imun. Cimpanzeul  nu are delta-32, si totusi…Ar putea fi multe alte cauze ale acestui fenomen, dar un alt aspect interesant este faptul ca alte specii de primate, mai putin inrudite cu omul, care au si aspecte biochimice similare (sugerate din existenta si frecventa unor maladii, mai precis, diabet, dar nu numai) dezvolta o maladie in care apare imunodeficienta, similara cu HIV, dar determinata de alt virus. Asta a fost o predictie a teoriei mele, care m-a bucurat, desi e vorba de raul unor rude.  De ce se intampla asta, raspunsul in “Civilizatia..”.

Nu e vorba despre asta, desi ar avea o legatura…

http://www.rdmag.com/News/2010/05/Life-Sciences-Diseases-Insights-Into-The-Mystery-Of-Natural-HIV-Immunity/

Incerc sa transform aceasta idee in experimente care sa conduca la studii si la rezultate terapeutice, eventual. Cat de interesati sunt insa cei responsabili de asa ceva e greu de descris. Asta e insa o alta discutie. Nu e vorba de gandire pozitiva, ci de biochimie.

http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=104351710

Am scris asta in intampinarea unui eveniment:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/151850/VIDEO-Efectul-Lazarus-Ce-poti-cumpara-cu-40-de-centi.html

Solidaritatea umana ar trebui sa ajute la schimbarea situatiei din Africa. Bill Gates a venit cu ideea de a sprijini studiile bolilor specifice lumii a III-a, deoarece ele nu sunt studiate de catre occidentali, pentru ca nu aduc bani. Organizeaza un astfel de concurs, la care poti participa cu idei noi pentru tratarea bolilor specifice. O idee foarte buna, care a umilit unii umanisti albi (printre care si eu). Marturisesc ca nu m-am gandit la asta. Dar acum realizez ca oricat de cumplite, maladiile sunt una dintre problemele minore ale Africii. Daca vrem sa-i ajutam, sa le redam demnitatea, e nevoie de mai mult. Dar din nefericire, daca Africa e un ghetou imens din cauza dezmostenirii culturale, avem si noi in Europa un fenomen asemanator:  Romii.  Cel putin, bolile lor sunt ca ale noastre…

Experienta unei carti stiintifice e foarte interesanta. Dar de data asta nu voi vorbi despre partea pozitiva, nici despre stressul creatiei, despre lipsa feed-back-ului (la noi), ci despre ce se intampla dupa. Ce s-a intamplat? Am cunoscut oameni pe care in mod normal nu i-as fi cunoscut. Exista o parte extraordinar de buna si una…invers. Am cunoscut oameni care gandesc similar, cu care ma inteleg, mi-am facut prieteni cu care am ce vorbi cu adevarat. Dar am cunoscut si o alta fata a altor oameni.

Am vazut pentru prima data cum e ca un barbat sa fuga de mine, sa imi spuna “te sun eu”, sa stau langa telefon asteptandu-i raspunsul. Era vorba despre…editorul meu, care nu facea nimic nici pentru promovare, nici pentru desfacere. Se spune ca premiul Nobel nu se acorda pentru matematica pentru ca amantul doamnei Nobel era matematician.  Mi se pare drept, avand in vedere ca si editorul meu e tot matematician:).Dar atitudinea editorului nu venea din dispret, nici din lipsa de incredere in valoarea stiintifica, ci pur si simplu din imensa neimplicare care e peste tot in societatea noastra.

Mass media si stereotipurile de gen

Dar trecand peste alte lucruri, despre care voi vorbi altadata, o sa discut despre misoginism. Toata viata am fost feminista, dar nu am crezut ca lucrurile pot fi intr-o tara Occidentala atat de rele. Am facut o facultate in care predominau femeile, am avut profesoare, colegele de serviciu erau femei (si sunt), aveam sefe femei, ceea ce e valabil si acum. Auzisem de hartuire sexuala la locul de munca, si eram curioasa cum e. Intrebam o cunostinta care avusese asemenea experiente,  ce anume spun sefii, cum procedeaza.

Dar misoginismul are numeroase fete. L-am cunoscut prin intermediul blogului, unde primesc mereu comentarii care fac aluzie la conditia mea de femeie. Dar atentie! e conditia din creierul lor, nu a fost niciodata in al meu. Problema la noi e nu atat ca exista asa ceva, ci ca nu exista un curent puternic care sa condamne asemenea atitudini si sa li se opuna. De fapt incultura in domeniul acesta e crasa. Asemenea subiecte nu se discuta in mass-media, oamenii nu stiu lucruri absolut esentiale despre feminism, care e o valoare culturala in Occident, in care vrand-nevrand, trebuie sa includem Romania.

In ultimul timp am fost plecata pe la congrese. Acum vreo 3 saptamani am fost in Portugalia. Inainte de a pleca, m-am dus la fitness.  In sala era o echipa de filmare, iar o femeie de varsta mijlocie, asezata pe un scaun, trebuia sa spuna niste replici care i se dictau. La un moment dat, regizorul (o tanara femeie), ii spune “actritei” sa spuna ceva de genul: “Fiul meu munceste, are cariera, si vrea o femeie care sa nu ii vrea doar banii, sa nu umble cu nu stiu cati barbati, sa il astepte acasa, cand vine obosit de la serviciu”. Ideea era ca fiului ei i-ar fi trebuit o femeie ” de casa”.  Auzind asta, i-am spus regizoarei : “Pai daca fiul ei are cariera, vrea tot o femeie cu cariera, nu o menajera.”

Ea mi-a raspuns: “Stati linistita, noi stim mai bine, credeti-ne, asa vor oamenii sa auda! Si sunt soacre care chiar asa vor.”"Dar cu atitudinea asta se distruge societatea!” Nu am primit raspuns,  cred ca echipa de filmare s-a amuzat un pic. Am aflat ca scenele acelea se regizau pentru “Sa te prezint parintilor”. Deci asa se fac asemenea emisiuni…

Incultura si misoginismul

Problema e ca dupa ce am ajuns in Portugalia, am cunoscut o tanara localnica pe care am intrebat-o (acum realizez ce gafa am putut face) despre situatia dreptului la avort in tara ei. Care era mecanismul dupa care femeile, care aveau drept de vot, au suportat o asemenea lege pana acum 3 ani, cand a fost inlaturata de un referendum? Ea mi-a spus ca nu intelege de ce, ca nu-si intelege concetatenii.

In ziua in care am plecat  am cunoscut o Daneza, o tanara din tara cu “cei mai fericiti oameni din lume”asa cum se spune. Am inteles de ce. Ca era uimitoare prin bunatatea,  sensibilitatea, protectitivatea ei era un aspect. Interesul pentru cultura era altul. Stia uimitor de multe despre Romania si despre limba.  La un moment dat m-a intrebat daca am copii. Cred ca am facut o fata de genul: “vai, asa batrana arat?”. Pana sa astepte raspunsul mi-a spus:  “eu am doi”. Era medic rezident, deci putea sa aiba intre 25 si 30 ani, poate putin peste 30, desi nu cred. Cu sinceritatea ei nordica mi-a spus ca “voi, femeile educate din sud, nu aveticopii pentru ca barbatii vostri nu va ajuta deloc, nu fac nimic in casa, nu contribuie la cresterea copiilor”.  Observase situatia asta e si in Spania, unde femeile educate (ea dadea exemplul medicilor) nu au copii deloc de cele mai multe ori.  Stiam si eu de la un coleg sociolog ca in sudul Europei e cea mai mica natalitate. Fara sa stie asta, ea a venit cu un posibil raspuns.

Eu, de data asta in situatia Portughezei, am spus ca situatia nu e din cauza barbatilor, ci a politicienilor. Cu aceeasi naivitate m-a contrazis:  “nu, e din cauza barbatilor”. Aveam amandoua dreptate, dar ea mult mai mult decat mine.  I-am spus ca situatia nu e generala, ca eu nu provin dintr-o asemenea familie. M-a incurajat: “asa era si la noi acum doua generatii, pe timpul bunicii mele”. Dar bunica ei nu lucra. ..

In mai putin de doua saptamani, in urma unei discutii cu un alt medic rezident femeie, dar din Romania,  aveam sa constat care e de fapt atitudinea multor femei de la noi. Nu voia copii. De ce?  Cand la restaurantul hotelului, unde stateam amandoua, am vazut cum un tata nordic se ocupa de un copil mic, nu i-a venit sa creada cand i-am spus ca sunt barbati care chiar cresc copii. “Ce barbat creste copilul?” m-a intrebat. Ei mi-a fost greu sa-i spun “tatal meu”. Aveam sa observ insa in mentalitatile ei o multime de alte aspecte surprinzatoare legate de conditia de femeie.  Efectele stereotipurilor de sex  promovate de mass media, printre altele, se vedeau in comportamentul ei.

In aceste conditii, Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse a fost desfiintata zilele trecute. Ea se ocupa printre altele, tocmai de aceste stereotipuri (interesante sunt comentariile la articol!)  Exact de ce avea nevoie societatea noastra! Efectele situatiei respective pot fi doua: ori mai putine valori create de femei, mai putine valori in societate adica, ori mai putini copii educati de femei inteligente, daca nu mai putini copii in general.

Ce o asteapta pe o femeie care are copii in Romania, intr-o familie cu asa mentalitati? Cunosc un astfel de caz, sotia unui amic de-al meu. La 29 ani viata ei e terminata. Adio, cariera, eventual va incepe ceva dupa 32 ani, cand va termina concediul de maternitate. Ca mama cu doi copii! In timpul asta, tatal lor face bine, isi vede de cariera, poate mai are si aventuri in delegatii. Dar cand i-am vorbit ca trebuie sa se gandeasca la ea, el mi-a spus: “vai, dar ii aduc bani, si nu o voi parasi niciodata!” Foarte consolant! Asta vor femeile, sa nu faca altceva decat sa creasca copii acasa, sa li se aduca bani si sa nu fie parasite.  Ele nu vor viata personala, nici succes personal.

Dar astea nu sunt subiecte de discutat in societatea noastra. Lipsa de cultura, de informatie, explica multe, preintre care  diferentele de mentalitate dintre sudul si nordul Europei. In Portugalia, incultura generala e bine cunoscuta. Exista multi analfabeti, dar si oameni cu 4 clase. In Romania, mostenire a comunismului, cand intelectualii erau indezirabili, numarul celor cu studii universitare e printre cele mai reduse din Europa.  Campania de indobitocire care a inceput dupa Revolutie (a continuat de fapt) isi arata rezultatele.  La nivelul elitelor culturale de la noi, incultura in orice are legatura cu umanismul, feminismul, repet, valori recunoscute in Occident, e incredibila.  In general lipsa de valori e o mare problema in societatea noastra. Atunci cum putem construi?

E bine totusi ca ne intriga situatia femeilor din tarile fundamentaliste islamice. Nu inteleg cum comunitatea internationala nu face mai mult. Dar noi avem drept de vot, suntem cetateni Europeni…

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/154606/VIDEO-O-femeie-din-Iran-risca-sa-fie-lapidata-in-orice-moment.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/154614/Guvernantii-lovesc-femeile-si-copiii.html

Ce poti sa mai zici? Sunt pentru libertate academica, libertate de expresie, dar sunt si reguli. Macar acest curs sa fie tratat ca literatura, etnologie, filosofie (desi..), dar nu stiinta! Orice, dar nu stiinta! Pana la urma inteleg (nu accept) atitudinea exagerata a americanilor care vaneaza creationisti. E ca si cu perioada aceea cand erau vanati cei care numai miroseau a comunisti.  E ca si cu mult criticatul razboi din Vietnam.  Esti in stare de orice ca sa scapi de un rau foarte mare, cum e comunismul. In Romania, am cunoscut oameni care spuneau ca ar fi atacat nu China, ci Romania cu bombe atomice, daca era sa scape de pericolul comunismului.

Ignoranta, prejudecatile, imoralitatea care se ascund in spatele creationismului, sunt pericole reale. Sigur, tot stiinta ne va ajuta sa le inlaturam, si nu vorbesc de bombe atomice.

Ma intreb doar, acesti creationisti, daca ar vedea o maimutica cu un creier mai mare, crescut in laborator, prin manipulare prenatala, similar cu ce s-ar fi intamplat la om cu milioane de ani in urma, ar incepe sa creada ca nu era nevoie de un designer inteligent pentru aparitia omului? Nu garantez ca se pot face oameni in laborator (sunt fenomene irepetabile, greu de ghicit, cu importanta mica la momentul respectiv, dar determinante), dar ca multe dintre caracterele lor specifice pot fi reproduse prin mijloace naturale in laborator. De fapt, nu-mi place sa spun inainte, pentru ca sunt factori care depind de alti oameni, dar…se pregateste ceva. Oricum, stiu cum s-ar face, exista oameni cu laboratoare care sunt dispuse sa o faca. Daca nu se poate cu unii, se va putea cu altii (in cercetare banii sunt esentiali, si nu se aduc de acasa, de aici vine riscul).

Da, sunt aproape sigura (n-ai voie sa spui mai mult in stiinta) ca se pot face maimute cu creiere mai mari, maimute fara blana, si nu prin manipulare genetica, ci prin mimarea efectelor unor fenomene ecologice la nivel biochimic. Modificarile de comportament ar trebui sa urmeze aceste modificari. Se cheama predictii. Design-ul inteligent poate? Dar creationismul? Macar un alt potop prezice? Pe cand in stiinta rea, rece, lucrurile sunt diferite. Si asta e abia inceputul…

Pe de alta parte, da, exista coruptie in sistemul academic. Am date precise first hand. Cercetarea e industrie. Exista consortii care au monopulul pe anumite subiecte. Plus marturisiri ale oamenilor cu CV-uri impresionante, carora nu li s-au publicat articole pentru ca ideile cu care veneau erau anti establishment. Exista un link pe site-ul meu, unde puteti avea informatii chiar de la autor. Mie personal mi s-a spus ca nu am sanse sa public in Science sau Nature, pentru ca sunt…rasiste, iar daca esti din Romania, nu ai nicio sansa. Asa se face stiinta? Poti fi si din Coreea de Nord sau Coasta de Fildes (dau exemple de la Campionat), conteaza ce spui. Dupa ce s-a intamplat cu frauda acelui Corean din Sud, despre care am scris, orice om serios ar trebui sa boicoteze Science.

Dar asta inseamna doar ca oamenii sunt corupti. Nimic mai mult, nu ca stiinta nu e buna. Orice sistem unde nu exista un feedback cu natura, e supus coruptiei. Instinctele noastre sunt puternice. Oamenii de stiinta din mediul academic pana la urma impart bani, nu creaza ei resurse. De aici vine problema. Unde e impartire de resurse, nu e avantajoasa promovarea competentei, ca in cazul sistemelor unde confruntarea e cu natura (obtinerea de rezultate reale).
Dar stiinta in sine aduce progresul. Pana la urma aceia care fac fraudele in stiinta, care sunt corupti, sunt aceeasi specie cu bigotii (profund corupti) si cu adeptii tendentiosi ai designului inteligent. E vorba de acelasi mod de falsificare a adevarului, de fabricare a dovezilor. De ce o fac? In primul rand pentru ca asa e creierul lor, apoi sistemul le permite.

Orice critica a oricarei teorii stiintifice e bine venita, daca e cu mijloace stiintifice. Dar designul inteligent nu e stiinta. Poate nici darwinismul nu e, cum spune Popper, dar e un demers metafizic propice testarii unor ipoteze. Nu putem compara una cu alta. Darwinismul a dat niste directii de cercetare, a condus la progres. Pe cand designul inteligent nu a dat nicio directie de cercetare, nicio predictie, din cate stiu.
Libertate de expresie? Da, dar academia e pentru stiinta. Asa putem aduce si Sharia in Academie…Oricum, nu cred ca e democratic ca profesorii care exprima idei antidarwiniste, chiar creationiste sau de intelligent design sa fie sanctionati pentru asta pe linie profesionala. Chiar si in stiinta trebuie sa ne luptam pentru dreptul cuiva de a nu fi de acord cu noi.

http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Profesori_de_renume_din_America-executati_pentru_ca_s-au_opus_teoriei_lui_Darwin_Ce_se_intampla_in_Romania___Timisoara_0_280171983.html