Civilizaţia Foametei

Conform teoriei lui Darwin, selectia naturala e motorul evolutiei.  Indivizii care prezinta un avantaj relativ intr-un anumit mediu, vor avea mai multi urmasi viabili, care le vor transmite caracterele in urmatoarea generatie.  Ceea ce mai putin se stie, este ca aceasta idee, a selectiei naturale, e mai veche, preceda aparitia cartii “Originea speciilor”. Au fost si altii care au exprimat-o, chiar legata de evolutie (v. teorii ale evolutiei). Era si simplu, pentru ca fermierii creaza pe acest principiu soiuri de plante si rase de animale de mii de ani. De ce nu ar face si natura acelasi lucru?
Dar Darwin a avut o mare ideea originala:  selectia sexuala.  In “The descent of man” vorbeste despre ea chiar la specia noastra. In plina epoca victoriana, el arata faptul ca femeile fac selectia sexuala, asa cum la alte specii tot sexul feminin are aceasta grea obligatie. Femeile  isi aleg partenerii, asta e ideea. De ce? Dawkins aduce o explicatie in “Gena egoista”, pe care o nuanteaza apoi in “Ceasornicarul orb”. El spune ca sexul care investeste mai mult in reproducere isi “vinde” mai scump participarea la acest act.  Femelele investesc mai mult in ovulele lor, care sunt mult mai mari, deci ele isi aleg partenerul, spune Dawkins. In interesul lor e sa nu isi risipeasca ovulele combinandu-le cu orice gene.  Trebuie sa aleaga doar cele mai bune gene disponibile. In “Ceasornicarul orb”, Dawkins nuanteaza aceasta idee, dar pana la urma rezultatele sunt aceleasi. Chiar daca ovulele sunt mari, iar spermatozoizii sunt mici, spermatogeneza este un proces energofag. Dar numarul de ovule este mai mic decat cel de spermatozoizi.  Pentru ea un ovul e pretios, deci trebuie sa il investeasca mai bine.

De la coada paunului la generozitate

Dar daca despre selectia naturala s-a vorbit mult, selectia sexuala a intrat in discutii cu mult mai tarziu, in secolul XX. E drept, in general selectia a fost greu de digerat de biologi, inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Ea s-a impus abia o data cu sinteza moderna, teoria evolutiei care reuneste mecanismul selectiei naturale cu noile descoperiri ale geneticii, adica la jumatatea secolului al XX-lea.  Unii autori s-au intrebat de ce selectia sexuala a fost oarecum lasata deoparte atata timp. S-a vehiculat ideea ca statusul femeii a fost “de vina”. Femeii (femelei) ii revenea un rol biologic foarte important, care era greu de acceptat in acele conditii sociale. Totusi, asa cum subliniaza alti autori (idee la care subscriu), aceasta idee a fost pur si simplu mai greu de inteles. E drept ca impunerea ei a coincis oarecum cu avantul miscarii feministe, dar a coincis probabil si cu o mai buna intelegere a unor fenomene. Orice teorie stiintifica e foarte greu de inteles de catre altii decat autorul ei, de aceea se impune mai greu.

De ce e atat de importanta aceasta idee? Pentru ca explica fenomene imposibil sau greu de explicat prin selectie naturala.  Asa cum subliniaza Tor Norretranders  (cu o taiat, care se citeste o cu umlaut) in “Omul generos” (editura Publica 2008), daca selectia naturala este conservatoare, selectia sexuala e foarte creativa. Ea fixeaza caractere care nu par esentiale pentru supravietuire, mai mult, care par nocive sau chiar foarte nocive pentru supravietuirea individului respectiv.  Prin selectie sexuala se incearca explicarea multor caractere dificil de explicat pentru darwinisti, de la coada paunului pana la inteligenta umana, creierul urias si chiar generozitatea umana.

Exemplul clasic este coada paunului. Cu cat un paun are coada mai lunga, el e mai dorit de femele, ba mai mult, paunitele cu care se imperecheaza depun mai multe oua decat cele care se imperecheaza cu masculi cu cozi mai modeste.  De ce? Atat Dawkins in “Ceasornicarul orb”, cat si Norretranders (care nu este biolog) vorbesc despre ipoteza, contestata in anii ‘70, cand a fost lansata, dar care s-a impus ulterior, a lui Zahavi, un Israelian. Zahavi lanseaza ideea principiului handicapului. Adica daca un paun are coada foarte lunga, el este expus pradatorilor mai mult decat cei cu coada scurta, mai mult, el consuma mai mult pentru mentinerea acestei podoabe, are si probleme la zbor. Totusi, prin coada aceea lunga, el comunica femelelor ca in ciuda acestor handicapuri, el e in viata, deci genele lui sunt foarte bune, deci merita sa fie tatal unor pui. De aici, ipotezele se tin lant. Ce gene importante ar semnaliza? De exemplu cele de rezistenta la diferiti paraziti. Exista gene de rezistenta pentru un anumit parazit, dar cu cat un individ are mai multe astfel de gene, care confera rezistenta la diversi paraziti, cu atat coada lui e mai lunga.  Raspunzand altor probleme legate de aceasta ipoteza de exemplu cum stiu totusi paunitele ce se aleaga, s-a avansat ideea ca daca ele au gene de coada lunga, aleg masculi cu coada lunga, conservandu-si si intarindu-si fenotipul in generatia urmatoare.

De cand selectia sexuala a intrat in vizorul evolutionistilor, ea devine solutia aproape a tuturor problemelor darwinistilor.  Selectia sexuala explica totul, de la absenta osului penian la om, ca la alte primate, ceea ce ar permite o erectie fara ajutor, cea ce ar constitui un indicator al sanatatii masculului (exemplu gasit la Dawkins) pana la altruism, creatie artistica, limbaj etc.

Ce gandeste paunita, dar si alte femele?

De acord cu existenta sexuala, care intr-adevar explica existenta unor caractere care nu numai ca nu ajuta la supravietuire, o pot pune chiar in pericol. Totusi, sa credem ca exista asemenea subtilitati in creierul paunitei, care nu e pana una alta decat o gaina cu parul lung (definitia nu-mi apartine)? Pasarile vad foarte bine, mult mai bine decat primatele, nu vorbim de alte mamifere. Raspund bine la stimuli vizuali. Stiu ca la vederea masculului, cel putin la porumbita, are loc ovulatia.  Nu stiu la paunita, dar daca e asa, in momentul in care vede un stimul sexual mai puternic, ovuleaza. Stimulul ar fi coada. Paunita nu ar face altceva decat ar discrimina stimulii mai puternici de cei mai slabi. O coada mai mare e un stimul mai puternic.

Sa ne gandim la varietatea extraordinara a preferintelor unor femele cu creier foarte sofisticat: femelele de om. Si la “utilitatea” pentru noua generatie a genelor unor masculi precum Passaris sau Nica, foarte doriti dupa ce au devenit celebri.  Femeile au nevoie de stimuli, indiferent de unde vin si cat de puternici sunt, de la aspect exterior, bani, succes, pana la subtilitati afective, un principiu ar fi insa ca barbatii care comunica mai bine ceva, indiferent ce, ar fi cei preferati de femei. Daca nu comunici, nu ai. Cu cat comunici mai bine, indiferent ce, ai mai multe sanse. Cate femei care prefer contabilii cu personalitate gri, ochelari si depresie?

In ce priveste ipoteza lui Zahavi, cred ca spune mai multe despre el decat despre paunite.  Barbatii sunt buni sa vada competitia (sunt obsedati de competitie), femeile sa vada comunicarea. Imi aduc aminte ca acum cativa ani, in discutia cu un un barbat care imi e ruda, el a emis ipoteza ca barbatii prefera femeile cu tocuri pentru ca ele pot sa faca ceva deosebit, ele sunt mai tari decat altele.  Nu stia de principiul handicapului, cum nu stie nici acuma, dar afirmatia asta e ceva in genul acestei ipoteze. Aici avea poate dreptate Zahavi, cand zicea ca femeile vor ce au ele, ele vad comunicarea la care se pricep atat de bine. Dar el se referea la faptul ca daca in familia unei paunite sunt cozi lungi, ele prefera cozile lungi. Dar cum ramane cu teama consangvinizarii? Femeile se stie ca nu isi prefera verii primari. Personal imi produce sila orice barbat la care vad o vaga asemanare fizica cu mine. Femeile vor si vad comunicare, barbatii vad competitie. Toata lumea e multumita. Asta e diferenta dintre barbati si femei (in explicarea acestui fenomen).

Dar probabilitatea e ca o femeie sa inteleaga mai bine cum merge selectia sexuala din simplul motiv ca ea e mai mult implicata in acest proces.  Tor Noretranders spune in “Omul generos”: “Fa un efort si vei face sex!” Mai precis ar fi “Transmite semnale puternice si vei fi preferat de femele! ” E valabil si pentru masculi? Chiar mai rau. Probabil diferenta dintre masculi si femele e aceea ca ele sunt mai subtile, accepta semnale mai variate si mai bizare, in schimb creierul masculin, programat sa raspunda puternic la stimuli sexuali “clasici”, orbeste pur si simplu in prezenta lor. De aceea probabil cei mai multi barbati nu pot trece de farmecele unei papusi Barbie care cunoaste 500 cuvinte, si sa ii ofere o sansa unei femei culte si sofisticate precum Zoe Petre.  Barbatii au si o putere de concentrare mai mare, ceea ce ii face sa piarda din vedere aspecte colaterale, in acest caz le ingusteaza interesul fata de calitatile femeilor.

Chiar daca idealul de frumusete e variat in diverse culturi si epoci, ea trebuie sa fie fizica in primul rand. Ce semnifica frumusetea? Ipoteza cea mai acceptata e aceea ca semnifica tinerete, deci fertilitate. Nu am facut un studiu, dar as fi curioasa ce prefera barbatii, o tarancuta plina de sanatate, dar total nearanjata sau una eleganta care isi ascunde cearcanele dupa machiaj? In culturile traditionale, oamenii, indiferent de sex, sunt inca si mai “artificiali”, folosesc machiaj si podoabe abundente.  Ce semnifica frumusetea? In primul rand receptivitate sexuala. Cand o femeie e aranjata intr-un fel sau altul, ea transmite mesajul receptivitatii. Unele o fac in mod natural, mimeaza “aranjarea”. Dar de ce prostituatele se machiaza atat de intens si se imbraca atat de provocator?

De ce e bine sa pastram selectia sexuala? Pentru ca selectia sexuala, pe langa unele caractere fara rost, intr-adevar asigura transmiterea unor caractere utile precum generozitatea, diferite talente,  dar asigura si dezvoltarea culturii. Femeile fac o societate. Occidentul e ceea ce e datorita femeilor.  Dincolo de faptul ca societatea nu pierde forta de munca a unei jumatati din populatie, “toanele” femeilor determina o selectie sexuala complexa, cu o influenta culturala diversa. Cu cat femeile sunt mai libere, mai independente material, vor prefera intr-o masura mai mica pur si simplu siguranta materiala necesara, ci tot felul de lucruri bizare, multe utile pentru dezvoltarea culturii.

Ieri s-au implinit 150 ani de la aparitia “Originii speciilor…” a lui Darwin.

ro

La o emisiune de pe Realitatea TV, cunoscutul jurnalist Cristian Tudor Popescu a declarat referitor la o confruntare directa dintre candidatii la presedintie Crin Antonescu si Traian Basescu, in care la un moment dat a venit vorba despre promovarea femeilor in politica ceva de genul: “Nu stiu de ce s-a enervat Basescu atunci, poate daca lua apararea tuturor femeilor din Romania. Nu s-a luat de familia lui…” Cum adica? Basescu e presedintele tuturor Romanilor, deci si al femeilor din Romania. E normal sa se enerveze si sa ia apararea tuturor femeilor din Romania.  Mai mult,  ca politician ar trebui sa aiba si principii, si in momentul in care cineva se ia de o anumita categorie sociala, cand cineva manifesta sexism, ar trebui sa se revolte. M-am revoltat cand am auzit de legile din Afganistan, care ingradesc mult libertatile femeilor, ma revolt cand aflu ce e in tarile fundamentaliste islamice, in Africa sau in China rurala, referitor la situatia femeilor.  M-am revoltat si cand oameni, indiferent de sex, au fost ucisi in lupte de strada si de politie in Iran si Republica Moldova. E normal sa ai principii, e normal sa te enervezi cand oamenii discrimineaza alti oameni.  Mai ales daca esti politician, adica vrei sa conduci oameni. Numai ca un lider de opinie din Romania are tupeul sa pretinda ca un candidat la presedintie are dreptul sa se revolte numai cand cineva se ia de femeile din familia lui, altele nu conteaza. Si CNA-ul ce zice? Cand e vorba de discriminarea homosexualilor s-a autosesizat, si bine a facut. Pentru mine, CTP s-a discreditat total ca jurnalist, nu vreau sa-l mai urmaresc.

Misoginismul “normal” al barbatilor si societatea traditionala

De unde a pornit totul? Din nefericire, s-ar putea ca detaliile legate de confruntarea electorala dintre Antonescu si Basescu sa imi fi scapat, dar am auzit cate ceva. La un moment dat insa, Antonescu a declarat ca filmul lui preferat este “Parfum de femeie” cu Al Pacino. Replica lui Basescu a fost: “Şi de ce vă supăraţi de câte ori auziţi de femei la Cotroceni, atunci?”,  Adica in Romania cineva reproseaza asa ceva? Foarte interesant. Discutia a continuat insa intr-un mod halucinant. Antonescu, seful liberalilor, a spus ca de fapt, “Pentru că, domnule Băsescu, în ţara asta sunt foarte multe femei, noi suntem cam misogini, noi bărbaţii”" (asta fiind, se pare, starea lor naturala), dar si ca “societatea noastra e mai traditionala”. Vine asta din gura unui liberal (pe care voiam sa il votez)? Si atunci intreb eu, starea naturala a femeilor, care ar fi, aceea de scorpii nimfomane care simt placerea suprema in a-ai tortura psihologic barbatii si a-i exploata material? Poate ca societatea noastra e traditionala, dar nu trebuie sa ramana asa, nu trebuie sa ne facem titlu de glorie din asta, cum nu trebuie sa ne facem nici din faptul absolut incredibil ca aproape jumatate din populatia Romaniei traieste in mediul rural.  Si noi vorbim de orase aglomerate…

Oricum, in urma acestei discutii, Basescu a castigat in ce ma priveste. Poate realizarea lui cea mai mare a fost ca a promovat femei. Antonescu avea insa dreptate cand spunea ca depinde si ce femei a promovat. (Nu, un liberal nu poate vorbi de promovarea femeii “decente”, care “tine casa”, asa cum a facut Antonescu, sper, in scop electoral.) Dar avand in vedere calitatatea barbatilor din politica in Romania, femeile de ce nu ar fi tot acolo? Desigur, toti politicienii ar trebui sa aiba o calitate mai buna, dar intr-o societate in care liderii de opinie pun asemenea probleme avem politicienii pe care ii meritam.

Cateva aspecte biologice legate de misoginism si diferente psihologice dintre sexe

Sunt putine studii legate de diferentele dintre organizarea si functionarea creierelor la cele doua sexe la om. Totusi, e adevarat ca creierul masculin este mai mare, chiar si luandu-se in considerare corectia de masa.  Dar femeile au mai multe prelungiri neuronale, adica mai multe conexiuni. Imi pare rau acum ca nu m-am oprit in “Civilizatia” asupra acestor aspecte, care se incadreaza in predictiile teoriei prezentate acolo. Nu vreau sa intru in amanunte biologice, de fapt biochimice, aici (ca sa alung cititorii). Ideea ar fi urmatoare: creierul mai mare apare si in autism, cel putin in unele forme.  Autismul e o boala masculina. Conditia psihologica masculina se poate spune ca e un autism atenuat mai mult sau mai putin.  Exista, desigur, avantaje, cel putin in anumite conditii, in felul de a raspunde la conditiile de mediu a unui creier de acest fel.  Nu intru acum in amanunte, dar voi reveni cu un alt articol. Ideea care ar fi insa este ca sexul masculin, aici incluzand si creierul, e un sex al crizei.  Barbatii sunt mai buni sa ia decizii rapide, prompte, in conditii de criza, dar in orice astfel de decizie se pierd detalii, care nu le scapa femeilor. Femeile sunt mai subtile, vad nuante. Ca sa nu mai vorbim de calitatile afective ale femeilor, de empatie, de abilitatile sociale. Barbatii sunt mai buni in conditii de criza, in conditiile in care e nevoie de decizii de moment, dar cand e nevoie de decizii pe termen lung, in care trebuie luate in considerare multe aspecte, femeile sunt probabil superioare. De fapt, de cele mai multe planuri in familie le fac femeile.  Ele sunt si mai rezistente psihic pe termen lung, fac fata multiplelor provocari afective zi de zi. Ele au rabdarea de a face multe lucruri diferite, cum e usor de verificat in fiecare zi in orice familie.  Rezista la solicitari diferite timp indelungat. Capacitatea de a prelucra multiple date, de a rezista la solicitari multiple, de a avea rabdare si forta pot fi utilizate in mod extraordinar in domenii importante, cum e…stiinta si cultura.
De ce femeile ocupa un loc nu numai inferior, dar absolut degradant, in multe societati umane? Ar fi de discutat mai multe aspecte istorice, dar si de psihologie…masculina. Societatile cu ideal razboinic sunt majoritare in lume din simplul motiv ca ele le-au invins pe cele cu ideal pacific. In societatile razboinice, barbatii au un rol dominant. Deci…barbatii domina indirect prin sabiile lor, mai precis ale stramosilor. Dar de ce se ajunge la aducerea la tacere a femeilor? Simplu. Exact din cauaza lipsei de rabdare, incapacitatii barbatilor de a lua in considerare stimuli multipli, atat cognitivi, cat si afectivi? Barbatii nu le rezista femeilor, ii obosesc. De aceea a fost mai simplu pentru ei sa le aduca la tacere, decat sa dialogheze cu ele, in societatile in care deja comunicarea dintre sexe era slaba. Ce se poate spune despre societatile in care femeile au mai multe drepturi, desi sunt societati cu ideal razboinic, precum cea occidentala? Ca barbatii acolo sunt mai puternici, mai rezistenti psihic. M-am convins de asta cunoscand oameni din alte culturi.  Desigur, educatia are un rol decisiv. O societate in care femeile nu au drepturi e o societate in care oamenii nu au drepturi.
Femeile pot face multe lucruri, de care ele inca nu sunt constiente inca. Societatea pierde enorm prin ingradirea manifestarii libere a femeilor. La om sexul de baza este cel femel. Femeile fac selectia sexuala, cum de fapt o fac femelele la orice specie. Daca ele nu sunt libere, daca acest lucru nu se intampla, atunci specia are de suferit.
Femeile nu trebuie sa isi justifice rolul in politica, emanciparea. Ele TREBUIE si au dreptul sa fie oriunde, sa isi spuna cuvantul.  Nu am incercat sa justific implicarea femeii in conducere, cum nimeni nu trebuie sa faca asta. Nu justificam faptul ca nu avem voie sa ucidem alti oameni.

http://stiri.rol.ro/content/view/484197/2/

http://remuscernea.ro/2009/11/zi-trista-pentru-democratia-din-romania/

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6461368-culisele-duelului-cluj-basescu-antonescu-jucat-casa-inchisa-remus-cernea-fost-incuiat-afara.htm

Uncategorized

Inspirata de un comentariu de pe blog,  legat de imbatranirea la diferite specii, m-am gandit ca poate sa spun povestea ideii care a dus la aparitia ipotezei prezentate in “Civilizatia foametei”.  Nu imi place sa vorbesc despre mine, mai ales ca, asa cum am mai spus,  consider ca singurul lucru interesant in viata cuiva care a facut sau a incercat sa faca ceva deosebit, ceva care implica curaj si sacrificii,  e lucrul pe care aceasta persoana  l-a facut sau macar a incercat sa-l faca.  Cred ca oamenii care fac (sa incearca sa faca) lucruri cu adevarat dificile sunt neinvidiabili. Vietile lor sunt patetice. Cel putin in lumea de azi.  Daca lumea ar fi altceva, daca anumite asemenea eforturi ar fi cu adevarat incurajate, daca imaginatia si creativitatea, curajul, viziunea ar fi cu adevarat apreciate, probabil situatia nu ar fi asta. Dar de cele mai multe ori te apuci de astfel de lucruri pentru ca nu exista o cale mai facila pentru tine… O viata oricum nu-ti ajunge sa faci lucruri si sa te si bucuri de ele. Nu ai timp.

Foametea la cafe latino

De unde a venit ideea cartii? Din studiul imbatranirii.  Pentru ca asta ma ocupam in epoca (si e principala mea ocupatie in continuare), atat cat se poate in Romania. Dar daca e greu sa faci cercetare in Romania, gandirea si imaginatia nu costa nimic. In plus,  sunt si multe lucruri interesante in Romania, dincolo de aberatiile politice si de tot felul.   “Vorbitul despre nimic” este unul dintre aceste lucruri bune si interesante. O fi influenta culturii franceze, o fi pur si simplu un obicei meridional, extraordinar de bine exploatat in cafenelele frantuzesti, dar e  ceva ce le lipseste celor care pleaca de aici, in special in tari din Nord. Apreciez in mod deosebit acest “sport”, bun pentru antrenarea creativitatii si ordonarea unor date . Mi se pare un drept pe care i-l datorez emisferei drepte, asa cum muschii au dreptul la gimnastica.

Intr-o astfel de “discutie despre nimic” pe care am avut-o cu cineva in 2003, am ajuns la Marx, la ideea lui ca “munca l-a creat pe om”. Dar omul e o specie atat de lenesa… M-am exprimat atunci parerea ca poate lenea e factorul care a condus la umanizare. Inteligenta, inventivitatea reduc consumul energetic, ofera scurtaturi. Dar atunci a venit o alta idee din partea persoanei cu care discutam, care nu are nicio legatura cu biologia, care mi-a replicat: “nu, umanizarea a aparut din cauza consumului redus de resurse”.  Asa cum am aflat ulterior, se referea la niste aspecte ecologice, la faptul ca omul are nevoie de putin pentru a supravietui, ceea ce e condus la un numar foarte mare de indivizi. Dar in acele momente, eu am facut legatura cu ceea ce stiam destul de bine despre restrictia calorica, singura modalitate de a prelungi durata maxima, dar si medie a vietii la numeroase specii indepartate filogenetic. Evolutia omului putea avea legatura cu o adaptare la…restrictie calorica.
Ce e restrictia calorica? E o dieta care contine toti nutrientii necesari speciei respective (vitamine, minerale etc.) dar aportul energetic e mai redus (60% in cazul sobolanilor) decat ceea ce ar manca dupa dorinta (ad libitum). Restrictia calorica are numeroase efecte, de la modificarea masiva a expresiei genelor, a activitatii unor enzime, cai metabolice etc., pana la efecte comportamentale.  Fenotipul animalelor supuse rc, si chiar ritmul dezvoltarii, pot fi afectate.

Daca animalele supuse rc traiesc mai mult, sunt mai sanatoase, de ce selectia nu a actionat in sensul ca toate speciile sa fie din ce in ce mai apropiate de acel fenotip asociat cr? E o intrebare pe care am auzit-o la un congres de genetica, adresata unei colege, care avusese o lucrare despre rc.  Emotiile sau pur si simplu faptul ca nu s-a gandit niciodata la implicatiile evolutive ale rc au impiedicat-o sa dea raspunsul extrem de simplu: rc este asociata cu o fertilitate scazuta. De fapt asta e marea problema. Iar selectia actioneaza prin fitness, numarul de urmasi viabili. Desi rc ar exista in natura, ar fi chiar des intalnita, asa ar fi de fapt foametea in natura, de fapt forma ei usoara, animalele cele mai bine adaptate rc ar fi dezavantajate din cauza fertilitatii scazute.  Totusi…
In ce priveste umanizarea, dar si evolutia in general, legatura dintre aceasta si rc ar fi ceva mai complicata, sunt implicate numeroase aspecte ecologice, dar si biochimice etc.  Mai multe in “Civilizatia foametei”.

Telomeraza si imbatranirea

Anul acesta, premiul Nobel pentru medicina a fost acordat pentru descoperirea telomerazei. Ce e telomeraza? Cum ii spune numele, forma lui mai precis (pentru cunoscatori) e o enzima, adica o proteina care reface telomerele, capetele cromozomilor adica. “Telomer” vine din greaca, de la “telos”, capat, si “meros” parte.  (Cuvinte derivate din “telos” sunt si in neogreaca ex. “teleneio”, granita, cuvant cunoscut pentru cine a fost obligat sa petreaca mult timp incercand sa intre in Grecia). Telomerii insa sunt formati din secvente repetitive de ADN, nu contin informatie genetica. Atunci de ce e importanta aceasta enzima? Pentru ca acesti telomeri sunt implicati in stabilitatea cromozomilor, care in lipsa lor ar putea fuziona.

Celulele stem embrionare, celulele care se divid rapid (imunitare, din piele etc.), dar si cele maligne exprima telomeraza in cantitate mare. Celelalte nu exprima aceasta enzima in cantitate suficienta, asa ca la fiecare diviziune, telomerii se scurteaza.  Legatura dintre  scurtarea cromozomilor la fiecare diviziune si limita replicativa a celulelor era foarte facila. Inca nu se stia nimic de telomeraza, care avea sa fie descoperita mai tarziu, in 1985, cand in 1973, un cercetator rus, Olovnikov, a prevazut-o, mai precis a prezis cam ce se intampla cu cromozomii la fiecare diviziune.

Dar ce e limita replicativa sau limita lui Hayflick? In culturi, celulele normale, netransformate, se divid de un numar finit de ori, in functie de specie. Speciile longevive au celule care traiesc mai mult in culturi. De exemplu, celulele de broasca testoasa se divid de mai multe ori decat cele de om, care se divid de mai multe ori decat cele de sobolan. Apoi isi inceteaza diviziunea, se spune ca intra in senescenta. Nu se mai divid.  Dar toata aceasta situatie trebuie privita cu prudenta. Celule prelevate de la acelasi individ, dar din tesuturi diferite, prezinta limite replicative deiferite.  Olovnikov a vazut metroul intrand in statie, vagoanele de la sfarsit aparand ultimele, si s-a gandit ca asta trebuie sa se intample si cu capetele cromozomilor, sa se scurteze mereu. Motivul e simplu, legat de functionarea unor enzime implicate in sinteza ADN (replicarea), care au nevoie sa se prinda de catenele acestuia, anumita portiune ramanand mereu descoperita, deci nu se mai sintetizeaza. Telomeraza rezolva aceasta problema, tocmai pentru ca sintetizeaza acele capete.

Telomeraza a prelungit viata unor celule cultivate, devenind astfel o speranta pentru combaterea imbatranirii. Dar era o problema, celulele maligne secreta telomeraza, ea fiind considerata responsabila pentru imortalitatea a aproximativ 90% dintre acestea. Celelalte au un mecanism alternativ al nemurii, numit ALT. Legatura dintre malignizare si durata vietii celulelor in culturi, de altfel facila, a fost stabilita de insusi Leonard Hayflick, care a descoperit ca celulele cultivate nu se pot divide decat de un numar limitat de ori (vezi mai sus). E vorba de celulele normale, cele maligne nu au aceasta problema. Anterior insa, inca din secolul al XIX-lea, se considera ca orice celula poate fi cultivata la infinit.  Hayflick a emis ipoteza ca limita replicativa (limita lui Hayflick) ar fi aparut in evolutie ca protectie fata de cancer.  Imbatranirea sa apara tot de acolo? Daca limita replicativa ar avea un rol in imbatranire (desi la specia noastra nimeni nu traieste sa ajunga la acea limita replicativa) atunci imbatranirea ar fi aparut ca sa ne apere de cancer…
Personal nu cred asa ceva, cancerul nu e asa important in evolutie cum e la specia noastra, dar si la altele. De ce cimpanzeul sufera in conditii de laborator (nu in padure) de vreo 10 ori mai putin de aceasta boala, la care specia noastra e foarte sensibila, gasiti in “Civilizatia”.

Recent se incearca producerea de vaccinuri contra telomerazei in cancer. Daca telomeraza asigura nemurirea, mai ales ca ea determina exprimarea multor altor gene, atunci ea ar contraracara imortalitatea celulelor maligne, si ar avea efecte terapeutice. Parerea mea despre aceasta strategie terapeutica nu difera mult de cea despre vaccinul contra placilor amiloide in Alzheimer, care le-a distrus, ce-i drept odata cu creierul inflamat al pacientilor. Celulele imune, cele din piele si mucoase ar deveni si ele tinta sistemului imunitar, ceea ce, chiar daca nu ar duce la imbatranire rapida (foarte) ar produce disfunctii. Problema cea mare a celulelor maligne ar putea fi alta, nu imortalitatea.  Daca imbatranirea si cancerul s-ar situa din unele puncte de vedere la poli opusi ai starii celulare, ar avea foarte multe trasaturi comune din alte puncte de vedere…De asemenea, telomeraza ar putea prelungi viata celulelor, dar  lipsa activitatii ei e doar un simptom al imbatranirii celulare.  Specii care nu traiesc mult (sobolanii) au telomeri foarte lungi. Parerea mea e ca nu va avea efecte spectaculoase.

Cineva, nu-mi aduc aminte cine, oricum, cred ca un laureat al Premiul Nobel pentru medicina, spunea ca un tratament contra cancerului va veni nu dintr-o eprubeta, ci dintr-un program de calculator. Poate un tratament contra imbatranirii, dar si a cancerului, va veni dintr-o mai buna intelegere a vietii insasi, macar la nivel filosofic. Cand am inceput sa studiez imbatranirea, m-am gandit ca pentru a avea un model al imbatranirii, trebui sa avem unul cat de cat functional al vietii. Acum cred asta si mai mult.  Si cred ca imbatranirea, cancerul si alte boli incurabile, pot fi tratate. Dar e nevoie de viziune pentru asta…

Uncategorized, ro