Civilizaţia Foametei

Cand eram mica imi inchipuiam ca lumea in care traiam dar mai ales lumea viitorului (”atunci cand voi fi mare”) era si va fi extrem de rationala, ca superstitiile si toate credintele care nu sunt bazate pe evidente sau predictii teoretice documentate vor fi de domeniul istoriei sau al stiintelor comportamentale, dar niciun om inteligent nu va mai crede in asa ceva. Numai ca insasi aceasta imagine pe care o aveam asupra lumii era prima contradictie cu ipoteza mea. Pentru ca era bazata pe o superstitie, pe necunoasterea naturii umane. Oamenii au superstitii, cred in lucruri ilogice tot timpul si oricat de inteligenti si educati ar fi. E in natura umana. Diferenta dintre superstitiosii de bun simt si ceilalti (unde ar intra si fanaticii de orice tip) este ca primii accepta sa discute despre credintele lor, sunt capabili sa le revizuiasca, sa renunte la ele, sau sa le pastreze fiind insa constienti ca sunt doar niste credinte care le fac placere, dar nu au legatura cu realitatea. Daca nu ar fi asa, adesea nu ar exista speranta, multi s-ar sinucide.

Fiecare epoca are legendele ei, de ce nu ar fi legende si in stiinta? Vaccinurile care ar fi  nocive, responsabile de toate nenorocirile, pericolul inventat al SIDA (care ar fi o boala inofensiva, milioanele de oameni care mor in Africa chipurile din cauza ei, ar muri din cauza saraciei), dar si legatura dintre autism si… vaccinuri ar fi doar cateva exemple, de fapt cele mai importante. Mie imi plac aceste legende. Pentru ca orice legenda ar un sambure de adevar…stiintific. E foarte incitant sa vezi care e acela. Si apoi sa incerci sa vezi altfel realitatea. Uneori un amanunt aparent nesimnificativ e esential pentru intelegerea unui fenomen.

Legatura dintre autism si  vaccinurile care se fac in primii ani de viata (primele vaccinuri din viata) e una foarte vehiculata.  De fapt, pentru aparitia maladiei, ar fi responsabil modul de conservare al vaccinurilor, cu ajutorul unui compus cu mercur.  Parintii in special sustin ca dupa vaccinare, copiii lor vorbareti, dezvoltati normal, s-au imbolnavit subit. Da, mi se pare normal (idee simpla, pe care am gasit-o la multi), pentru ca cele doua fenomene coincid in timp. Resping orice legatura directa, desi unii factori stresanti, chiar infectiosi ar putea cataliza intr-un fel procesul in cazurile in care riscul exista deja. Dar atentie, cand spun asta, ma bazez doar pe predictiile unei teorii, nu pe date deja existente. Dar alte predictii legate de aparitia autismului mi s-au implinit foarte bine.

De ce m-a interesat autismul? Autismul e o boala psihica, existenta numai la om, in plus, orice defect de functionare a creierului poate spune multe despre modul de functionare…normal. Iar autismul arunca o lumina foarte interesanta asupra multor fenomene care ma intereseaza, in special asupra…umanizarii, dar si modului de gandire tipic uman. Copiii cu autism, ceea ce putin se stie, este ca au creierul mai mare in medie (sunt multe discutii).  Una din dovezile importante (biochimice) aduse teoriei mele vine dintr-un studiu pe animale, model al autismului. E citat in “Civilizatia”, sper ca nu e un fals, avand in vedere ca vine dintr-o colaborare Chino-nipona:)  Delicios! O alta predictie ar fi in familiile cu autism trebuie sa fie o incidenta mai mare a unor cancere ale creierului. Implinita !(studiu citat in “Civilizatia”). In mod absolut intamplator, mama singurului autic pe care il cunosc a murit de un astfel de cancer (un caz nu are valoare stiintifica). Sunt multe predictii, se pot face tone de studii.

Recent, articolul care a alimentat legenda legaturii dintre autism si vaccinuri a fost retras de “The Lancet”.  Asta nu inseamna mare lucru, la cate falsuri si interese sunt, dar logica inseamna. Am cateva intrebari pentru sustinatorii acestei legaturi. Autismul e descris inainte de aparitia vaccinului controversat. Apoi e adevarat ca incidenta lui a crescut in multe zone ale lumii, dar nu egal si nu peste tot. De ce, daca se foloseste acelasi vaccin? Mai multe raspunsuri, inclusiv la intrebari pe care vi le puteti singuri, sunt in “Civilizatia”.  Nu stiu de date care sa vina in contradictie cu ipoteza prezentata, dar m-ar interesa.  Studiul Israelian care prezinta varsta tatilor ca factor de risc nu o face.  Conform ipotezei mele, autismul e o boala de dezvoltare, in care sigur, ca in orice boala, sunt implicati factori genetici, dar aici vin mai ales…epigenetici (reglaj al expresiei genelor). Exista un factor de mediu foarte important care ar determina cea mai mare parte din risc, si care intr-adevar a cam crescut pe unde a crescut si autismul.

PS. Cautand linkuri, am gasit o ipoteza psihologica legata de aparitia autismului, conform careia deficititul de grija parentala timpurie ar fi responsabil. Asta culpabilizeaza mamele, e responsabila de terorism intelectual. SI e nestiintifica. Sigur, lipsa grijii parentale practic afecteaza dezvoltarea normala, achizitiile comportamentelor normale tipic umane. Exemplul ar fi copiii crescuti de animale sau neglijati. Dar aceia nu au autism, ci simptome asemanatoare! Nu cred ca a fost o epoca in care copiilor li s-a dat mai multa atentie decat li se dau copiilor occidentali acum, mai ales celor din tarile unde incidenta autismului e mare!

http://www.nytimes.com/2010/02/06/opinion/06sat3.html?th&emc=th

http://www.parinti.com/Existavreolegaturaintreautismsiingrijireanonmaternalatimpurie-articol-857.html

Uncategorized