Cam asa stau lucrurile, daca am vazut bine. Si sper ca expunerea la soare sa-mi fi afectat vederea, sa fi fost obosita (eram) cand am citit asa ceva. Da, o Universitate din Romania gazduieste un curs de care abordeaza si creationismul. E vorba de Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi. Cum altfel? Auzisem de fenomenul asta in Moldova, dar nu credeam sa ajunga atat de sus. Totul vine de la saracie. Acest curs a venit din acest an universitar, dar pentru ca a avut succes, o sa continue si la anul. Tot inainte!
Ce poti sa mai zici? Sunt pentru libertate academica, libertate de expresie, dar sunt si reguli. Macar acest curs sa fie tratat ca literatura, etnologie, filosofie (desi..), dar nu stiinta! Orice, dar nu stiinta! Pana la urma inteleg (nu accept) atitudinea exagerata a americanilor care vaneaza creationisti. E ca si cu perioada aceea cand erau vanati cei care numai miroseau a comunisti. E ca si cu mult criticatul razboi din Vietnam. Esti in stare de orice ca sa scapi de un rau foarte mare, cum e comunismul. In Romania, am cunoscut oameni care spuneau ca ar fi atacat nu China, ci Romania cu bombe atomice, daca era sa scape de pericolul comunismului.
Ignoranta, prejudecatile, imoralitatea care se ascund in spatele creationismului, sunt pericole reale. Sigur, tot stiinta ne va ajuta sa le inlaturam, si nu vorbesc de bombe atomice.
Ma intreb doar, acesti creationisti, daca ar vedea o maimutica cu un creier mai mare, crescut in laborator, prin manipulare prenatala, similar cu ce s-ar fi intamplat la om cu milioane de ani in urma, ar incepe sa creada ca nu era nevoie de un designer inteligent pentru aparitia omului? Nu garantez ca se pot face oameni in laborator (sunt fenomene irepetabile, greu de ghicit, cu importanta mica la momentul respectiv, dar determinante), dar ca multe dintre caracterele lor specifice pot fi reproduse prin mijloace naturale in laborator. De fapt, nu-mi place sa spun inainte, pentru ca sunt factori care depind de alti oameni, dar…se pregateste ceva. Oricum, stiu cum s-ar face, exista oameni cu laboratoare care sunt dispuse sa o faca. Daca nu se poate cu unii, se va putea cu altii (in cercetare banii sunt esentiali, si nu se aduc de acasa, de aici vine riscul).
Da, sunt aproape sigura (n-ai voie sa spui mai mult in stiinta) ca se pot face maimute cu creiere mai mari, maimute fara blana, si nu prin manipulare genetica, ci prin mimarea efectelor unor fenomene ecologice la nivel biochimic. Modificarile de comportament ar trebui sa urmeze aceste modificari. Se cheama predictii. Design-ul inteligent poate? Dar creationismul? Macar un alt potop prezice? Pe cand in stiinta rea, rece, lucrurile sunt diferite. Si asta e abia inceputul…
Ieri am primit acest articol. Nu ii fac critica jurnalistica, dar se vede din satelit ca e tendentios. Pentru cine nu stie, institutul Discovery nu are legatura cu postul Tv cu acelasi nume, ci cu promovarea designului inteligent. Apoi pozele cu holocaustul, ca si referirile la avort, nu-si au locul. Holocaustul nu are legatura cu Darwin, nici macar cu eugenia vazuta de intemeietorul ei, Francis Galton, varu lui Galton. Cred ca s-ar fi luat cu mainile de par sa vada pentru ce au fost folosite ideile lui.
Pe de alta parte, da, exista coruptie in sistemul academic. Am date precise first hand. Cercetarea e industrie. Exista consortii care au monopulul pe anumite subiecte. Plus marturisiri ale oamenilor cu CV-uri impresionante, carora nu li s-au publicat articole pentru ca ideile cu care veneau erau anti establishment. Exista un link pe site-ul meu, unde puteti avea informatii chiar de la autor. Mie personal mi s-a spus ca nu am sanse sa public in Science sau Nature, pentru ca sunt…rasiste, iar daca esti din Romania, nu ai nicio sansa. Asa se face stiinta? Poti fi si din Coreea de Nord sau Coasta de Fildes (dau exemple de la Campionat), conteaza ce spui. Dupa ce s-a intamplat cu frauda acelui Corean din Sud, despre care am scris, orice om serios ar trebui sa boicoteze Science.
Dar asta inseamna doar ca oamenii sunt corupti. Nimic mai mult, nu ca stiinta nu e buna. Orice sistem unde nu exista un feedback cu natura, e supus coruptiei. Instinctele noastre sunt puternice. Oamenii de stiinta din mediul academic pana la urma impart bani, nu creaza ei resurse. De aici vine problema. Unde e impartire de resurse, nu e avantajoasa promovarea competentei, ca in cazul sistemelor unde confruntarea e cu natura (obtinerea de rezultate reale).
Dar stiinta in sine aduce progresul. Pana la urma aceia care fac fraudele in stiinta, care sunt corupti, sunt aceeasi specie cu bigotii (profund corupti) si cu adeptii tendentiosi ai designului inteligent. E vorba de acelasi mod de falsificare a adevarului, de fabricare a dovezilor. De ce o fac? In primul rand pentru ca asa e creierul lor, apoi sistemul le permite.
Orice critica a oricarei teorii stiintifice e bine venita, daca e cu mijloace stiintifice. Dar designul inteligent nu e stiinta. Poate nici darwinismul nu e, cum spune Popper, dar e un demers metafizic propice testarii unor ipoteze. Nu putem compara una cu alta. Darwinismul a dat niste directii de cercetare, a condus la progres. Pe cand designul inteligent nu a dat nicio directie de cercetare, nicio predictie, din cate stiu.
Libertate de expresie? Da, dar academia e pentru stiinta. Asa putem aduce si Sharia in Academie…Oricum, nu cred ca e democratic ca profesorii care exprima idei antidarwiniste, chiar creationiste sau de intelligent design sa fie sanctionati pentru asta pe linie profesionala. Chiar si in stiinta trebuie sa ne luptam pentru dreptul cuiva de a nu fi de acord cu noi.
Acum 10 ani, proiectul Genomul uman a fost finalizat. De fapt primul draft, secventializarea completa a fost terminata in 2003. Am si acum o carte mare si CD-ul (pe care l-am imprumutat si prietenilor) cadouri (comandate) de la o revista, probabil Nature, care celebra aceasta mare realizare. Primul pas era finalizat. Adica genomul era secventializat. Despre cum anume sunt aranjate genele si ce anume fac, se stiau mai putin. Dar descifrarea genomului promitea vindecarea a numeroase boli. Credeam atunci asta? Probabil imi imaginam ca lucrurile sunt mai complicate, dar gandirea mea era atunci inca preponderent darwinista. Totusi relativ recent citisem un articol care ma facuse sa am oarece indoieli, sa nu mai resping lamarckismul ca pe o monstruozitate antistiintifica.
Dar acum 10 ani, desi credeam ca lucrurile sunt un pic mai complicate, tot aveam incredere in rezultatele spectaculoase ale acestui proiect. Curand aveam insa sa incep sa gandesc si sa si actionez altfel. Acum, dupa 10 ani, in mediul medical exista oarece dezamagire legata de speranta pentru tratarea unor maladii prin intelegerea genelor responsabile. Dar cercetarile continua. Si asta e bine.
De unde sperantele terapeutice legate de descifrarea genomului? Din evolutiei acceptata acum in stiinta, adica teoria lui Darwin. Caracterele morfologice, fiziologice, dar si patologice, trebuie sa fie date de gene cu efecte mici. Gould numea asta gradualism, desi repet, Darwin nu a vorbit de asa ceva. Gradualismul se refera la transformarile mici, care au loc lent, in cursul evolutiei. De ce a insistat Darwin pe ideea asta, am mai spus. Pentru a nu da apa la moara catastrofismului, care putea fi considerat in acord cu potopul biblic. Deci pentru a se diferentia cumva de creationisti.
Dar cautarea genelor pentru boli ca diabet, cancer etc. nu a dus la rezultatele scontate. Gene multe, diferite in diverse populatii, cu efecte mici (v. “Civilizatia”). Recent am fost la un congres in care au fost prezentate lucrari in care se cautau prin mijloace extrem de laborioase (din fericire, bine ca s-au descoperit niste tehnici mai eficiente) gene responsabile pentru numeroase boli, dar si pentru…umanizare. Cautarea era interesanta, dar rezultatele…extrem de modeste si neconcludente.
Omul nu are cu mult mai multe gene decat viermele Cenorhabditis. De fapt are surprinzator de putine gene. Dar reglajele sunt complicate. Care e rostul reglajelor? Reactii biochimice cat mai bine controlate. Oare nu tocmai de la acest aspect rezulta acele boli? Si nu numai…
Fiind la acest congres si venind cu alte directii de cercetare, ma gandeam ca si in cazul meu, al teoriei prezentate in “Civilizatia”, la a carei generalizare lucrez, lucrurile nu sunt atat de simple ca in cazul evolutiei umane. A fost un noroc, asa cum a fost si cu experimentele lui Mendel, in care genele segregau atat de simplu, unde erau caractere monogenice, adica sub controlul unei singure gene. Lucrurile sunt mai complicate in ce priveste caracterele, care sunt de cele mai multe ori poligenice, complexe. La fel si bolile, numai ca genele nu sunt egale, cum nici reactiile biochimice nu sunt egale.
Revenind la teoria din “Civilizatia”, la alte specii, lucrurile n-o sa mearga la fel de simplu ca la om, dar cred ca va merge. Oricum, acum e timpul unei alte teorii a evolutiei. Una din care sa rezulte explicarea acelor boli intr-un mod mult mai simplu.
Un laureat al premiului Nobel, nu-i mai stiu numele, spunea acum ceva timp ca vindecarea unor boli grave trebuie sa provina dintr-un program de calculator, nu dintr-o eprubeta. Sunt de acord, dar e vorba de calculatorul cel mai performant din univers: creierul uman. Pentru ca exista mereu scurtaturi, numai ca noi trebuie sa intindem gatul, cum spunea celebrul fizician Feynman referitor la teorii fizice, sa le vedem. Acele scurtaturi ne vor ajuta sa intelegem acele maladii incurabile, al caror nume ne e teama adesea sa le pronuntam. Pentru cei care au citit “Civilizatia” poate ar trebui sa folosim alt timp verbal.
Se spune ca formulele matematice sunt utile celor netalentati la calcule. Asa si in biologie, niste idei care sa aduca scurtaturi in cautarea unor aspecte importante, sunt utile celor prea lenesi ca sa se implice in experimente foarte laborioase:)
Pentru ca recent, Svante Paabo, directorul Institutului Max Plank, sectia Antropologie Evolutiva din Leipzig (sa zicem asa, desi Institutul Max Plank are numeroase sectii in diverse orase, care nu sunt numai in Germania) a anuntat ca omul modern are gene de Neanderthalian. E drept, intr-o proportie mica (aproximativ 4%). Dar important e ca noi, oamenii moderni, avem gene de Neanderthalieni.
As putea spune ca e una dintre predictiile mele, care se pot verifica usor in “Civilizatia…”. Dar lucrurile nu sunt importante din punctul de vedere a ceea ce numesc eu predictii. De fapt m-am gandit ca e o predictie implinita abia cand scriam despre asta. Dar nefiind ceva care sa imi sustina teoria, sa fie consecinta interactiunilor pe care le propun, nu e important.
In 2007, cand a aparut “Civilizatia”, ultimele date aratau, prin analiza ADN mitocondrial, ca nu ar fi existat “hibridizari” intre cele doua specii (daca s-au imperecheat, iar urmasii lor au fost viabili, atunci sunt populatii ale aceleasi specii). Svante Paabo a anuntat acum cateva luni ca in curand va furniza dovezi in sensul ca au existat schimburi de gene intre H. sapiens sapiens si H. sapiens neanderthalensis. Iata ca a venit cu aceste dovezi.
Trecand peste problemele legate de metoda, rezultatele arata ca oamenii moderni sunt urmasii Neanderthalienilor, dar…nu toti oamenii. Adica nu Africanii. De ce? Pentru ca oamenii de Neanderthal au trait cam 400000 de ani in Orientul Apropiat si in Europa, atunci inghetata, pana acum aproximativ 30000, ultimii 20000 au coexistat in Europa cu oamenii moderni, veniti recent din Africa. Sigur, aveau multe adaptari la clima rece. Dar aveau creierul mare, chiar usor mai mare decat omul actual, dar si al omului de Cromagnon, considerat stramosul nostru exclusiv. De ce? Raspunsul in “Civilizatia”. Incredibil, dar creierul oamenilor actuali e mai mic decat al stramosilor lui de acum 10000 ani si nu e valabil doar pentru Europeni. De ce?
Dar revenind la rezultatele acestui studii, autorii studiului lui atrag atentia asupra faptului ca acum vor putea aparea discriminari. Daca pana acum, imaginea Neanderthalienilor nu era una dintre cele mai favorabile (fiind creata de unii cercetatori din secolele trecute), acum ar putea “sa innobileze” anumite populatii.
Daca vrem sa discriminam, gasim argumente in favoarea rezultatelor pe care le stim deja. Asta e natura umana. Corectitudinea politica incearca sa protejeze oamenii de discriminare. Dar cred ca si aici stiinta ar putea interveni. Ar trebui sa fie recunoscute unele aspecte, explicate, mai degraba decat sa fie ascunse.
Oricum, cel mai probabil, de diferentele dintre societatile umane sunt responsabile in primul rand diferentele culturale. Dar cred ca exista si oarecare diferente psihologice intre indivizii din diverse populatii (ponderea unor caractere etc). Societatea Neanderthalienilor ar fi putut fi una destul de buna pentru acea epoca? Probabil. De ce? Datele care sugereaza asta sunt prezentate in “Civilizatia”. Dar noi Europenii, suntem doar 4% Neanderthalieni. De ei am stat separati sute de mii de ani. Am venit din Africa de cateva zeci de mii de ani. Al doilea link ne arata foarte bine ca suntem Africani nu numai pe sub piele, dar si pe sub craniu.
Recent Craig Venter, un personaj controversat (tot biochimist, daca imi amintesc bine), care a fost implicat in proiectul “Genomul uman”, a anuntat crearea viatii artificiale in laborator. De fapt e vorba de o bacterie al carei material genetic e in totalitate sintetic. Spune la un moment dat ca sinteza s-a facut cu ajutorul a 4 vase si al calculatorului. De fapt e vorba de cele 4 baze azotate din componenta ADN, care au fost asamblate dupa un anumit model pentru a forma gene viabile.
Ceea e e nou e marimea genomului sau, adica marimea sintezei. Pentru ADN artificial se poate sintetiza de ceva timp in mod automat. Dar preturile erau mari. Stiu ca in facultate am luat contact cu metoda respectiva.
Craig Venter a avut ceva contributii tehnologice foarte utile in cadrul proiectului Genomul Uman. Dar a mers prea departe cu brevetarea pana la nivel de gene. In mod normal nu se breveteaza lucruri care exista in natura, deci brevetarea genelor e cam mult. Oricum, rapiditatea cu care Venter (Celera) a lucrat, implementarea rapida a progreselor tehnologice, arata superioritatea mediului privat fata de cel de stat in afaceri de tot felul. Oricum, acest personaj controversat spune multe lucruri bune, printre care faptul ca unele cercetari nu se pot face decat cu finantari private, pentru ca sistemul actual de finantare nu favorizeaza cercetarile indraznete.
Da, e o mare realizare tehnologica care trebuie salutata. Dar e prea mult sa spunem ca e viata artificiala. Cel mult e viata artificiala in oglinda. Organisme modificate genetic (bacterii cu gene straine inserate) se produc de ceva timp. Dar acum s-a mers pana la capat. Adevarata viata artificiala ar fi ceva care sa produca metabolism de novo, pornind de la niste substante organice relativ simple si aplicand niste principii pentru crearea unui mediu care ar conduce la fenomenele specifice lumii vii. Dar sunt convinsa ca se poate crea viata in laborator, dar cred ca lipsa de modele teoretice isi spune cuvantul inca.
Dar revenind la bacteria artificiala, e de laudat. E bine ca oamenii de stiinta sa isi flexeze muschii din cand in cand, sa inlature din prejudecati. De la clonarea unui mamifer, cred ca aceasta e realizarea de acest tip cea mai notabila. Pana la urma e tot un fel de clonare…
Sambata a fost ziua biodiversitatii. New York Times a sarbatorit saptamana trecuta….arhebacteriile. Ele sunt niste organisme care apartin unei lumi diferite de cea a bacteriilor, traiesc in medii extreme, sunt chiar mai mici decat bacteriile si au forme ciudate. De ce sunt o lume aparte? Datorita organizarii lor interne. Au alt tip de ribozomi (eucariotele si procariotele au tipuri diferite de ribozomi, cu mase moleculare, componenta usor diferita), dar ADN-ul lor seamana mai degraba cu cel de eucariote. Ce sunt eucariotele? Cum le spune numele, organisme cu nucleu adevarat. Bacteriile au material genetic “liber”, neinclus in nucleu. Ele sunt de fapt necompartimentate, nu au nici alte membrane interne, alte organite.
Dar arhebacteriile traiesc si in medii mai putine extreme, adica in intestinul…mamiferelor. Avand in vedere ce mananca oamenii, putem considera si acest mediu tot unul extrem.
Cat de interesanta trebuie sa fi fost viata in primele milioane de ani de la aparitie! Probabil erau forme pe care nu ni le putem imagina. Dar pana la urma ce e viata? Mai apare si acum, in forme incipiente, pe care noi nu le detectam ca viata si acum? Daca e greu de gasit izvoare istorice despre viata la inceputuri, poate vom putea raspunde la celelalte intrebari.
Astazi a fost Gayfest. Nefiind in Bucuresti, nu am participat. Dar am toata simpatia pentru acesti oameni si pentru problemele lor. E greu sa spui despre un grup discriminat ca intelegi membrii acelui grup, ca intr-adevar stii prin ce trec. Pana la urma toti suntem minoritate intr-un fel sau altul, dar problemele sunt specifice pentru fiecare minoritate.
Poate le-as reprosa neimplicarea culturala. Exista o intreaga cultura gay, ca sa nu mai vorbim de implicarea lor in arta inca din Antichitate. La noi nu prea stiu de cultura gay, nu prea vad gay celebri autohtoni la TV sa vorbeasca despre problemele lor. Nu stiu sa se doreasca impunerea unui termen romanesc pentru homosexual, altul decat “gay”. In Germana, homosexualii vorbitori de aceasta limba au incercat sa impuna un termen autohton. Dar ce e la noi cum ar trebui sa fie? Ma feresc de termenul “normal” ca nu vreau sa organizez un mars pentru normalitate.
Dar oare ce e normal? De ce ei sunt considerati anormali? Un coleg biolog, ateu convins, chiar agresiv, se simtea ofensat ca gay-i sunt considerati o alternativa la ceea ce e el. De ce? Pentru ca ei nu au acel avantaj darwinist care conduce la reproducere. Sexul in cazul lor nu e pentru reproducere. Trecand peste faptul ca in istorie gay-i au avut adesea copii, uneori mai multi decat metrosexualii epocii, pentru ca ei sunt “normali” din punct de vedere reproductiv. Atractia lor sexuala e diferita de a heterosexualilor. La ei nu coincide sexul de placere cu sexul pentru reproducere. Dar la cati oameni se intampla acest lucru? Omul face sex de placere, asta e adevarata natura umana. De cele mai multe ori, oricine face sex de placere. De cateva ori in viata sau niciodata o face pentru reproducere. In intentie, cel putin, ca avand fertilitatea atat de redusa…
Darwinistii cauta mereu un avantaj pentru existenta homosexualitatii, care atinge aproximativ 10% din populatie (Basescu venea cu alte cifre, o fi generalizat situatia de pe nava). Putem glumi ca avantajul homosexualilor e ca ei chiar pot face sex numai pentru reproducere cu persoane de alt sex, asa cum recomanda unele religii.
Ei se abat de la norma, vine alt argument. Dar ce e normal? Si oamenii cu talent, intelectualii se abat de la norma. Sa-i ucidem? A facut-o Pol Pot cu foarte mult succes chiar, au incercat-o comunistii. Albii se abat de asemenea de la norma. Toti suntem la origine Africani cu pielea pigmentata. In ziua de azi cred ca exista mai multe dezavantaje biologice reale pentru un alb decat pentru un homosexual.
Se mai spune ca homosexualitatea nu exista in lumea animalelor. Poate ca nu exista ca la oameni, pentru ca sexul in general la animale nu e ca la oameni, dar comportamente homosexuale exista din belsug. Recent am aflat despre o carte care trateaza pe larg acest fenomen, prezent la multe clase de animale. Aceste date pun din nou in discutie, cum remarca si autorul acestei carti (v. link), paradigma darwinista. Ce rost biologic are homosexualitatea, atat de raspandita in natura? Poate problema noastra e obsesia pentru acest rost sau faptul ca il vedem peste tot. Daca ne uitam cu atentie, toate animalele fac lucruri fara rost. Daca e sa definim fiinta umana, aceasta este o specie care face cele mai multe lucruri fara rost, adica fara aparenta legatura cu supravietuirea si reproducerea. SI consuma enorm de multa energie pentru asta. Mai multe despre asta in “Civilizatia…”
Homosexualii reprezinta doar o alta fateta a comportamentelor aparent inutile umane. Dar ceea ce mai putini stiu este ca oamenii in general sunt oarecum “transsexuali” fata de rudele lor cele mai apropiate. Cele doua sexe la om isi asuma roluri mai putin delimitate decat la cimpanzeu, roluri care se suprapun in mare parte. Daca societatea nu are impune unele reguli, in special in unele culturi, suprapunerea ar fi si mai mare. De ce sa fie asa? Autorii acestor studii vin iarasi cu niste ipoteze avide de utilitate pe care nu m-am obosit sa le retin, de fanteziste ce erau (pot cauta bibliografia, dar nu o am acum la indemana). N-ar fi mai simplu sa credem ca odata cu cresterea creierului, circuitele neuronale responsabile de existenta unor “instincte” au fost oarecum dereglate? Dar si ca la oameni controlul comportamental e superior, cu alte cuvinte, omul face intr-o masura mai mare ce vrea?
Inspirata de niste comentarii de pe site, m-am decis sa scriu despre subiectul progresului in stiinta si cum influenteaza el unele idei stiintifice. Totul a pornit de la faptul ca la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand darwinismul era in declin, teoriile evolutive care dominau erau lamarckismul si ortogeneza.
Am prezentat pe scurt in “teorii ale evolutiei” ce e lamarckismul. De fapt lamarckismul nu e considerat o teorie, ci doar o colectie de idei, unele dintre ele “populare”. De fapt aceste idei populare, cum ar fi transmiterea ereditara a caracterelor dobandite sunt asociate cu lamackismul. Dar ideile care ii apartineau lui Lamarck se refereau la modificarea unor caractere morfologice prin utilizare sau neutilizare. Controversatul exemplu al gatului girafei e un exemplu in acest sens. El preia ideea populara prezentata mai sus, dar si un principiu alchimic, conform caruia ar exista o tendinta naturala in cresterea complexitatii in biologie, asa cum ar exista una in chimie, adica organismele tind sa devina din ce in ce mai complexe, asa cum si compusii chimici ar deveni. Ca biochimista, am glumit ca si alchimia e mai buna atunci cand intra intr-o teorie a evolutiei decat nimic legat de chimie! Pentru ca si alchimia e mai aproape de viata decat o observatie la scara macro.
Ortogeneza e o alta teorie bazata tot pe idei mai vechi, conform careia ar exista anumite tendinte in evolutie. De fapt Lamarck insusi ar fi utilizat o idee similara (vezi mai sus), dar de fapt lamarckismul si ortogeneza sunt diferite. Ortogeneza presupune tendinte in evolutie, fenomen sugerat si de seriile fosile, care pareau sa mearga in directia unei perfectionari, cel putin in unele cazuri. Aceste tendinte nu ar avea neaparat un rol adaptativ, ci ar veni dintr-o proprietate interna, misterioasa, a vietii, de a merge spre perfectiune. Sigur, legatura cu teleologia nu e greu de facut.
Tendinta spre progres, presupusa de ortogeneza, era in acord cu increderea in progres din societate. Dar la finele secolului al XIX-lea, ea si-a pierdut din importanta exact pe fondul scadereii increderii in stiinta. Acum ortogeneza nu mai vorbea neaparat de progres, de cresterea complexitatii organismelor, ci doar de tendinte.
Ciao Darwin(ism)?
Trecand peste implicatiile filosofice, cum ar fi ideea teleologiei, ramane intrebarea, oare ortogeneza e o idee total eronata? Tendintele nu sunt permanente, nu sunt intr-o singura directie, dar nu putem nega faptul ca organismele mai noi aparute filogenetic sunt mai complexe decat cele mai vechi? Se poate vorbi de o tendinta? Are legatura aceasta tendinta cu adaptarea la mediu? Dar oare ce e adaptarea? Ce e succesul evolutiv? Din punct de vedere darwinist inseamna mai multi urmasi viabili. Cine are cei mai multi urmasi viabili pe aceasta planeta? Bacteriile. Cum ar zice Dawkins, cine are mai multe gene pe micron patrat? Bacteriile. A propos de Dawkins, sunt genele lor egoiste? Cuiva care a mai studiat ceva genetica, ii vine sa rada. Bacteriile sunt al naiba de “altruiste”. Cand una capata rezistenta la antibiotice sau capacitatea de a metaboliza un substrat exotic, ghici ce face? O daruieste tuturor prietenilor, rudelor si vecinilor, care pot sa nu fie din aceeasi specie… Gena respectiva calatoreste la tot ce e aproape de fericitul descoperitor al noului skill. Altruismul bacteriilor nu e chiar in interesul nostru…
Bacteriile ar fi cele mai de succes fiinte de pe planeta noastra. Atunci ce rost (darwinist) ar mai avea organismele mai complexe? Organismele astea sunt al naiba de paguboase din punct de vedere darwinist, cum am vazut mai sus. Dar daca mentinem paradigma darwinista, inclusiv sinteza moderna, ajungem la concluzia ca aceste organisme…nu ar cam trebui sa existe sau daca exista, existenta lor e un mister. Conform darwinismului, dar si sintezei moderne, care preia ideile darwiniste (selectia naturala), dar explica variabilitatea prin date genetice, intre microevolutie (fenomenele evolutive pana la nivel de speciatie) si macroevolutie (speciatie) nu exista nicio prapastie, aceste fenomene fiind continue. Cu alte cuvinte, la un moment dat, se formeaza specii incipiente in cadrul speciei mama (nu vorbim acum de fenomenele speciatiei, de fapt mai complexe decat atat). Reamintim ca fenomenul care determina evolutia (micro- sau macro-) este selectia naturala, adica organismele care prezentau anumite avantaje (traduse in mai multi urmasi viabili) le-au inlocuit pe cele mai putin “fit”. Situatia e foarte complicata, pentru ca cu cat organismele sunt mai complexe, mai evoluate, in limbajul vulgar, cu atata sunt mai…putin fertile. Inutil de spus care e specia cu cea mai scazuta fertilitate…
Problema ar fi de ce au aparut si organisme din ce in ce mai complexe si din ce in ce mai putin fertile? Atentie, la inceput unele s-ar fi desprins din mediul bacteriilor (apoi al altor organisme mai fertile), ar fi trait alaturi de ele, avand un avantaj selectiv fata de ele (care???). Daca au aparut prin izolare, departe de rivali mai fertili, capabili de mai multi urmasi viabili, atunci nu selectia naturala e mecanismul care a condus la aparitia lor. Oricum am lua-o, selectia darwinista se desfiinteaza ca factor de evolutie in acest caz. E o demonstratie simpla, despre care nu am auzit sa fie formulata de altcineva. Nu tin insa la ea. Mai mult, am vrut sa o trimit adeptilor design-ului inteligent, sa aiba si eu un argument adevarat.
Evolutie exista, nimeni de bun simt nu se indoieste. Dar, problema de acum, ca si de acum 100 ani, e, cum? Nu sunt nici adepta ortogenezei, nici a lamarckismului pur, dar e bine de luat in seama aceste idei si orice critica reala a darwinismului. Poate cele mai celebre critici aduse darwinismului au fost aduse de Denton (mai multe in cartea lui Lepeltier, v. postarea trecuta). Coincidenta sau nu, Denton este…tot biochimist. Diferenta e ca lui i s-au reprosat multe lucruri legate de apartenenta lui la un mediu religios. El a influentat design-ul inteligent. Dar exista biochimisti atei, din medii profund ateiste, care critica si ei darwinismul, dar nu evolutia. Denton nu a pus ceva in loc. E ideal ca atunci cand critici ceva, sa pui altceva in loc. O teorie a evolutiei cu predictii verificabile (cum spunea Mary Williams,”predictiile nu sunt neaparat despre viitor”) ar fi o lovitura mortala data creationistilor pe stil vechi sau nou. Aceasta, si nu procesele, ar fi cea mai buna arma contra lor.
Exista oameni care se indoiesc de evolutie in ziua de azi? Da, se pare ca inca exista… Desi oricat ai fi de incult, daca vezi o maimuta (ape adica cimpanzeu, gorila) nu poate sa nu te frapeze asemanarea cu omul. Cum poate fi explicata cel mai simplu decat printr-o inrudire? Daca vedem oameni care seamana intre ei, desi traiesc in zone diferite, acceptam filiatia comuna, migratiile, dar de ce nu si in cazul speciilor diferite?
Se pare insa ca rationamentele urmaresc sentimentele oamenilor cel mai adesea. Celor cu o puternica educatie religioasa (mai ales aflati in State, unde statul e separat de biserica, ce straniu!) nu le place ideea evolutiei, si de aceea construiesc tot felul de rationamente care sa o infirme. Sigur, designul inteligent (proiectul inteligent, intelligent design) e ultima mare tentativa de acest gen. Dar oare numai creationistii fac asta? Din nefericire, fenomenul nu are loc doar in tabara nostalgicilor creationisti, ci face parte din natura umana.
Darwinismul sub lupa
Adica ii putem invinui si pe evolutionisti de acelasi lucru? Se pare ca da. Recent, acum vreo luna, am citit o carte foarte interesanta, care se gaseste prin librarii: Thomas Lepeltier, “Darwin eretic/ Eterna reintoarcere a creationismului”, editura Rosetti Educational. Abordarea filosofica, precum si cea de istorie a stiintei, a ideilor, ofera mereu noi unghiuri de reflectie pentru cineva dinafara acestei abordari, chiar aflat in inima evolutionismului. E o carte pe care o recomand.
Extraordinar, dar acolo am gasit o multime de lucruri de care nu stiam, dar care m-au bucurat. Pe scurt, una dintre primele idei care reiese din aceasta carte este faptul ca stiinta biologica a pornit de la o abordare metaforica a subiectelor si aterminat in acelasi fel, cu o abordare cumva metaforica a fenomenelor. Ca sa fiu mai clara, lucrarile despre lumea vie, plante, animale, etc. au fost inca din Antichitate, pana in secolul al XVII-lea. Lepeltier citeaza lucrarea lui Jonh Ray (1678), “The Ornithology of Francis Willughhby” ca fiind prima carte in care se fac simple descrieri morfologice ale pasarilor, fara speculatii morale, simbolice etc. De atunci stiinta a inceput sa devina din ce in ce mai obiectiva, echidistanta, rece pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand increderea in stiinta a inceput sa scada.
In ce priveste teoria evolutiei a lui Darwin, e un sambure de adevar stiintific in toate controversele, pe care trebuie sa il recunoastem ca oameni de stiinta impartiali. Intai, e de remarcat faptul ca am aflat ca unele critici clare care trebuie aduse darwinismului i-au fost aduse de la inceput. Ma intrebam de ce, in ciuda simplitatii lor, nu le-am vazut mentionate pe nicaieri. Una dintre ele ii apartine lui William Whewell, printre altele, profesor de filosofie la Cambridge. El critica ideea de evolutie inainte de aparitia “Originii…” Spunea ca stiinta trebuie sa caute o cunoastere sigura, apoi le reprosa evolutionistilor ca o pornesc direct cu evolutia la nivel de organism, de fapt la “speculatii in privinta unei explicatii istorice globale a starii organice actuale”, fara sa stie cum are loc transformarea organica. Asta am observat si eu, dar in alt mod, ca de fapt tocmai chimistii lipsesc din evolutie. De fapt intai trebuia formulata si testata o teorie a schimbarilor organice sau oricum, fara ea, e greu de inteles ce se petrece la nivel macro.
Apoi au fost multe critici ale darwinismului, care a cazut in declin la sfarsitul secolui al XIX-lea. Neolamarckismul si ortogeneza (existenta unor tendinte in evolutie, fara legatura neaparata cu adaptarea) erau dominante in epoca. Da, ambele se pot uni si poate iesi ceea ce eu as numi “teoria biochimica a evolutiei” (o teorie meduza, cum a numit-o cineva cu ceva timp in urma, adica una care inglobeaza tot, ca o meduza, trimite tentacule). Am cautat pentru ea tot felul de nume grecesti, pornind de la alte aspecte, dar pana la urma asta ii va ramane numele. Are ceva grecesc, ceva semit in acest nume (chimie vine din Araba). Adica tot ce are legatura cu cultura noastra. E un produs al culturii in care sper ca va aparea in curand . E o continuare si generalizare a ideilor din “Civilizatia…” care sa se aplice inca de la originea vietii pana la om si cu predictii pe termen lung ale transformarii biologice.
Sunt multe critici indreptatite ale teoriei lui Darwin, care i s-au adus, dar si unele foarte simple si foarte grave, care vad ca nu i s-au adus inca. A propos, confruntarea lui Huxley cu Wilberforce, episcopul Londrei, pare a tine de domeniul legendei, pentru ca prelatul ar fi adus de fapt mai mult critici stiintifice teoriei lui Darwin. Era nevoie, cum zice Lepeltier, de “un mit fondator” al noii generatii stiintifice, formate din membrii altor clase sociale. Pe de alta parte, Dawkins, in “Ceasornicarul orb” reia un argument teologic abandonat de 100 de ani si il respinge. Fara cunostinte teologice nu i se recomanda unui evolutionist sa intre in dezbateri stiinta-religie.
Dar cel mai important lucru pe care multi nu il stiu despre teoria lui Darwin este ca…dupa criteriile stabilite de Carl Popper nu este STIINTA, ci doar un demers metafizic care permite crearea si testarea de noi ipoteze. Procesele designului inteligent care au avut loc in ultimii ani au scos la iveala nu atat faptul ca acesta nu e stiinta, ci precaritatea criteriilor existente pentru a stabili daca o teorie e stiinta. De fapt adeptii proiectului inteligent nu pretind adesea ca teoria lui e stiinta, ci doar ca e o alternativa la o alta teorie- darwinismul- care de asemenea nu e stiinta.
Relativism cultural dus la extrem
Pana una alta, design-ul inteligent a profitat de relativismul cultural ca sa isi faca loc. Pe mine nu ma intereseaza ce pretinde, cat de ciudat e ceea ce pretinde, ci de ce si cum a aparut. Relativismul cultural atinge cote inalte in zilele noastre. Teoriile depind de timp, de mediul in care au fost emise. Sunt de acord cu ce spun unii filosofi ca de fapt ideile stiintifice, dar si impunerea lor, provin din prejudecati, din idei filosofice. Impunerea lor depinde de mentalitatile epocii respective. Eu as merge si mai departe. As spune ca genele similare, nu numai cultura similara, pot conduce la idei similare. E o idee de testat.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XIX-lea, increderea in stiinta era mult mai mare decat acum (exista mai multe date in “Civilizatia”). Poate ca stiinta nu rezolva toate problemele, dar daca nu ea le rezolva, atunci cine? Dar mai intai, de ce s-a ajuns aici? Raspunsul ar fi simplu. Creierul nostru functioneaza pe principiul recompensei. Totul vine de la recomensa, pe plan individual, dar si social. De peste 100 de ani, noi nu prea emitem idei noi, perfectionam ceea ce exista deja. Progresul e in cea mai mare parte tehnologic. Traim stiintific, in cea mai mare parte, din ideile unor oameni morti de cel putin zeci de ani, daca nu o suta. E timpul ca acest lucru sa se schimbe.
De acord cu faptul ca stiinta se bazeaza pe creativitate, pe generarea multor idei, care apoi trebuie testate. Daca generarea ideilor trebuie sa fie cat mai libera, fara prejudecati, si cat mai abundenta, testarea lor trebuie sa se supuna unor criterii foarte clare si foarte dure. Asa nu se va mai ajunge la posibilitatea acceptarii unor aberatii stiintifice precum proiectul inteligent.
Cine stie cine e Mihaela Miroiu? Cu ce se ocupa? Acum cateva saptamani, cand am fost la Cafeneaua Critica, am vazut-o acolo. Eram cu o prietena, careia i-am spus: “Uite-o pe Mihaela Miroiu!” Ea s-a uitat lung la mine si m-a intrebat: “Cine e?” “Pai e feminista Romaniei!”
Prietena mea e o persoana inteligenta, cultivata, nonconformista (netul ne ajuta sa gasim oameni de calitate), tanara (are 21 ani), care nu se declara feminista, desi se revolta la alte aberatii sociale. La acea intalnire s-a discutat despre o carte despre experienta nasterilor, coordonata de M. Miroiu. La sfarsit, prietena mea a tras concluzia: “Experienta nasterilor in spitalele Romanesti era traumatizanta din cauza comunismului, nu pentru ca nu sunt respectate drepturile femeilor. Trebuia sa vorbeasca despre comunism, nu despre feminism…”
Asta arata cam care e vizibilitatea fenomenului numit feminism in Romania chiar in randul femeilor peste medie ca si cultura, inteligenta, implicare sociala. Adica aproape nula. Suntem in 2010…
Acum vreo 3 zile am gasit in biblioteca “Nepretuitele femei” de M. Miroiu. Sincer, fiind eu insami din mediul academic, am privit totul cu neincredere. M-am gandit ca e o profesoara universitara care si-a gasit si ea un subiect si-l freaca pentru ca sa aiba obiectul muncii. Am incercat si eu sa ader la o organizatie feminista in studentie, dar dezamagirea a fost totala. Dar felul cum scrie aceasta femeie, m-a facut sa cred ca ea chiar e o feminista autentica. Si pentru cine nu stie, e filosoafa de profesie, a scris si filosofie feminista…Dar diferenta dintre cartea ei (culegere de texte publicate in presa pe teme feministe) nu seamana cu a dlui Plesu. Se citeste pe nerasuflate, ceea ce ma face sa o recomand. Ai ce afla din ea, chiar daca te consideri feminista din copilarie, iar la multe revendicari ale miscarii te-ai gandit singura. Numai ca de ea putini au auzit, iar de dl. Plesu aproape toata lumea.
Din acea carte am aflat multe lucruri despre mentalitatile de la noi, despre situatia femeilor de pe aici. Recunosc, pe unele nu le cred, cu scepticismul normal al omului de stiinta. Nu cred ca dracul e chiar atat de negru. Dar ceea ce m-a frapat e cum e tratat feminismul la noi. Ca nu se vede in mass-media, ceea ce e foarte grav in epoca asta, e una. Ar trebui sa fie adesea dezbateri pe teme feministe, dar cine le-a vazut? Dar Miroiu zice ca e aproape rusine sa te declari feminista in Romania, ca feministele sunt considerate atee, nemaritate, fara copii, frigide. Despre ea s-a spus ca are tulburari hormonale, ca e plina de par. La un moment dat aproape ca se scuza intr-un fel, spunand ca nu e adevarat, ca multe feministe sunt casatorite, au copii, cele mai multe au aderat la o religie. Eu stiam ca se spune ca sunt lesbiene, ca multe feministe au fost lesbiene la incepturile miscarii (de exemplu George Sand)
Stai putin? E rusine sa fii atee? Sa nu fii casatorita si sa n-ai copii? Da, sunt feminista, atee, necasatorita, fara copii. As recunoaste asta oriunde. Familia e o institutie patriarhala, mi se pare ciudat ca o feminista sa se casatoreasca, dar sa mai ia si numele sotului? Recunosc ca asta imi crea un pic de neincredere vis a vis de Miroiu. Am foarte mult par, dar numai pe cap, in rest pot spune ca estrogenii nu-mi lipsesc chiar deloc, cel putin asta se vede nu numai biochimic, dar si din atitudinea elevilor de la liceul in apropierea caruia locuiesc.
Iar daca voi avea in stiinta succesul pentru care lupt (dar pana la urma nu succesul e relevant, ci rezultatele in valoare absoluta), voi declara ca acesta se datoreaza in mare parte faptului ca sunt feminista, ca provin dintr-un mediu feminist (port numele unei femei care avea propria afacere acum peste 200 ani), ca mi-am ghidat viata dupa principii feministe. Ca sunt o feminista radicala (inseamna una care are propria ei cale, care nu vine din niciun maestru, cum zice Miroiu). Daca optica feminista face femeile sa nu mai fie simple executante, ci sa incerce sa aiba initiative, sa gandeasca cu propriul creier, sa emita propriile idei in stiinta, atunci am un motiv in plus sa fiu recunoscatoare feminismului. Imi place sa spun ca teoria mea e foarte feminina, exprima un mod de gandire feminin.
Cred ca aceasta miscare ar merita un monument (a propos feminismul a inceput la noi din 1815, iar pana la al II-lea razboi mondial am fost chiar in avangarda). Feministele au facut mai mult bine decat orice razboinic, ele au schimbat radical viata unei jumatati din popolatia Occidentala (in primul rand). Multe lucruri frumoase din jurul nostru, din viata noastra de fiecare zi se datoreaza feminismului.
De ce e blamat feminismul? De unde atata misoginism? M. Miroiu zice ca barbatii nu pot accepta faptul ca insasi existenta lor depinde de decizia unei femei. Apoi devalorizarea femeilor e un mijloc pentru a inlatura jumatate din competitori in economie, politica, stiinta, etc.
Am intrebat un prieten barbat despre aceat fenomen, si a emis o idee si mai simpla. E vorba de sex. Barbatii, cel mai adesea neatractivi fizic si psihic, vor sa aiba acces la femei cu cat mai putine resurse. Daca o femeie isi da seama de valoarea ei, nu o mai poti cumpara cu un pandantiv. Asa ca e bine sa fie cat mai devalorizate. Iar feminismul strica aceasta ordine “naturala”. Cei mai multi barbati sunt misogini din nastere, educatia ii mai schimba. Tot el a zis ca ne oripilam de ce se intampla in unele tari fundamentaliste musulmane pentru ca si noi multi barbati ar face acelasi lucru. E ca ura Italienilor (pana mai ieri “tiganii” Europei) pentru Romani. Isi aduc aminte cine sunt ei de fapt.
Frumoasa lume! Parerea mea e, desi nu am competenta de a emite asa ceva, e ca misoginismul e coruptie in stare pura. Un fel de ideologie a furtului. Oamenii incearca sa exploateze alti oameni, daca nu li se da peste bot. Sclavia, colonialismul, exploatarea dura in timpul capitalismului salbatic, dar si coruptia care este acum in Romania, dar si alte zone, vine de aici. E greu sa dai peste bot cu legi si alte norme in cazul familiei, forma de exploatare dura a femeii. Se stie ca pe plan mondial exista o mare discrepanta dintre valoarea creata si recompensa materiala in cazul femeilor din toata lumea. Discrepanta cea mai mica este in tarile cele mai avansate, iar cea mai mare in tarile sarace din Lumea a III-a. Deci femeile aduc valoare, dar sunt dependente material de barbati. Isi poate imagina o perversitate a coruptiei mai mare?
Si de ce vor femeile sa se marite? Se poate demonstra simplu ca e o afacere proasta, ca e mai bine sa cauti sa faci o afacere reala, sa muncesti pentru tine. Familia traditionala trebuie sa fie si ea reformata si recunoscuta ca o institutie retrograda. Dar acesta se pare ca e un taboo chiar in cultura noastra. Dar timpul lucreaza, iar feministele de asemenea.
Recent Comments