Les sociétés matrilinéaires sont plus pacifiques que les sociétés patriarcales? Le bon sens dit que c'est comme ça que ça devrait être, et l'histoire suggère que c'était. Seulement, așa cum știm, societățile tradiționale, des chasseurs-cueilleurs, erau foarte diferite între ele ca mod de organizare. Eibl-Eibesfeldt, în „Agresivitatea umana” spune că toate societățile au cunoscut războiul, orice ar însemna asta (adică nu ceea ce vedem acum în Ucraina), dar unele sunt cu ideal pacific și altele cu ideal războinic. Societățile în care trăim acum cei mai mulți dintre noi sunt cu ideal războinic. Și patriarhale. Ar putea fi societățile cu ideal pacific adesea matriliniare? Probable, et. Deși există și excepții, comme les câbles, o societate matriliniară, avec richesse et rang transmis par la lignée féminine, dar războinică.
Probabil e o legătură între lipsa de resurse și idealul războinic, suggéré par de nombreuses données. Et le patriarcat (transmiterea rangului și a averii pe linie masculină), cu dominarea masculină asupra societății, e mai eficient in servirea idealului războinic. Asta ar explica răspândirea imensa a patriarhatului pe glob, care ar putea fi de fapt urmarea răspândirii idealului războinic, avantajos în condiții de criză, în situația în care se întâlnesc populații diferite cultural si lingvistic, care nu pot negocia în mod clasic, cum o fac societățile cu ideal pacific. Acestea diluează șansele apariției războiului prin negocieri multiple și ritualuri complicate.
Printre societățile cu ideal pacific descrise de Eibl-Eibesfeldt sunt eschimoșii (inuiții), dar și ei au cunoscut războiul. Societățile matriliniare sunt descrise la aceste populații, prezente până de curând, il y a quelques décennies. Un cercetător scandinav care studia virusul gripei spaniole prin anii ’50, a negociat cu matriarha grupului de inuiți din nordul Americii de Nord pentru accesul la studii pe membrii grupului decedați de această boală la începutul secolului XX. Câteva decenii mai târziu a discutat cu nepoata ei, ajunsă în această poziție.
Prezența feminină în structurile de decizie ale comunității ar diminua mult șansele războiului. Cependant, în societățile matriliniare, les rôles de genre sont séparés, deși diferite în diverse culturi, ceea ce arată ce e genul (cultura în jurul unei realități biologice, dar cultura e diferită în locuri și epoci diferite). Și în societățile matriliniare, războiul e treaba bărbaților cel mai adesea. Adică tot ei sunt războinici.
Ne putem imagina o societate matriliniară modernă? Această societate ar transmite rangul și averea pe linie exclusiv feminină, dar dacă ar fi evoluat în timp și s-ar fi dezvoltat, ar fi avut alte instituții, alte relații între sexe și in cadrul aceluiași sex. Dacă ar fi cunoscut războiul? Probablement oui, mais l'idéal aurait été paisible, iar războaiele distrugătoare ale modernității ar fi fost greu de conceput. Ar fi avut mai puține victime sau deloc, dar ar fi fost mai eficiente și mai specifice. Pumnalul și otrava au fost arme politice feminine din timpuri străvechi. Nous pourrions spéculer davantage en évoquant non seulement les célèbres assassinats politiques commis par des femmes, comme celui de Marat, dar și comandoul creat de Golda Meir pentru a ucide capii mișcărilor teroriste palestiniene. Interesant ar fi câte femei au acum cu fantezii cu asasinarea unui anumit lider care a inițiat și continuă războiul din Ucraina. Nous pourrions spéculer, luând în considerare comportamentul altor primate, dar și al propriei specii, că în cazul femeilor, războiul sau crima politică au funcții pur utilitare, nu reprezintă o demonstrație de forță, ca în cazul bărbaților. Mais bien sûr, des études sont nécessaires.
