Ang post na ito ay isang mahusay na pagkakataon upang magsulat tungkol sa sistema ng ISI, ang ipinangako ko sa isang kaibigan sa napakatagal na panahon. Ngunit ito rin ay isang pagkakataon upang suriin kung gaano kahusay ang kasaysayan (o masama). Ilang taon na ang nakalipas, mga dalawa, Nakita ko ito sa isang furniture store, malamang si Kika, isang libro sa German tungkol kay Ignaz Semmelweis. Ito ay sa Aleman, kaya sa mga bansang nagsasalita ng Aleman, malamang sa Austria, hindi ito naibenta. Yan ang ginagawa ko, Kinukuha ko ang mga librong hindi ibinebenta sa mga tindahan ng muwebles. Nais kong bilhin ito, ngunit hindi ito magawa. Hinawakan ko ito sa aking kamay na may mga mamamatay-tao na pag-iisip, sa harap mismo ng mga camera. Nang pumunta ako sa pangalawang pagkakataon para hilingin ito, ito ay wala na, naglagay na sila ng ibang libro o hindi ko na alam kung saan hahanapin. Nagsisisi ako kahit ngayon lang. Na matagal na akong hindi nagbabasa ng German book, bilang karagdagan, ang kwento ni Ignaz Semmelweis ay napakasakit at talagang nagpapakita kung paano gumagana ang agham, lalo na ang agham medikal, ngunit hindi lamang. Ang Hungarian na doktor na si Semmelweis (1818-1865) gumawa ng isang pambihirang pagtuklas sa isang panahon kung kailan hindi alam ang mga mikrobyo at kung paano ito nagdudulot ng sakit (kahit na ang mga ideya tungkol sa kanilang pag-iral ay mula pa noong Middle Ages, mula sa panahon ng itim na kamatayan). Ang mga unang mikroskopyo ay na-highlight ang ilang maliliit na organismo na lumulutang sa tubig, ngunit ang mga nakakahawang sakit pa rin ay ginawa ng…miasms, ayon sa opisyal na agham.
Ano ang ginagawa ni Semmelweis?? Observă ca în spitale, maternal mortality ay ng 3 beses na mas madalas kaysa sa kaso ng panganganak na may mga midwife. Puerperal fever ang sanhi ng pagkamatay ng mga babaeng ito, at sa pamamagitan ng paghuhugas ng mga kamay gamit ang isang espesyal na solusyon (walang kuwenta ngayon, batay sa chlorine), binuo niya, ang saklaw nito ay nabawasan sa mas mababa sa 1%. Sumulat din si Ignaz ng libro tungkol dito. At nai-publish. Ngunit ano ang mahalaga? Siya ay kinutya ng mga medikal na elite noong panahong iyon. Nagkaroon siya ng nervous breakdown at napunta sa isang nakakabaliw na asylum, unde după 14 araw na namatay siya bilang resulta ng gangrene na dulot ng mga pambubugbog na pinangangasiwaan ng mga guwardiya.
Pare dincolo de tragedie? Ang kabalintunaan ng kapalaran, mamatay sa kung ano ang maaari mong mapigilan! Ano ang hitsura ng mundo bago ang antibiotic? Ce însemna atunci o infecție? Katawa-tawa ang mga make-up sa horror movies ngayon kumpara sa realidad noon.
Ganyan talaga kung sisikapin mong gumawa ng mabuti, kung makakaisip ka ng mga bagong ideya. Pagpapakamatay o kabaliwan. Hindi ko alam kung alin ang mas masama. Pero ang pinakamasakit ay may mga maimpluwensyang tao na kinukutya ang isang doktor na sinasabi lang na posible, kung ano ang natutunan niya sa kolehiyo, ngunit mula rin sa pang-araw-araw na pagsasanay, bawasan ang dalas ng malubhang epekto ng isang impeksyon sa viral sa pamamagitan ng pamamahala ng pamamaga. Ibig kong sabihin, huwag gumawa ng mga pagtuklas, ngunit upang magamit ang iyong natutunan sa paaralan. Ano ang ginagawa ni Dr. Groșan?, marahil sa iba pang mga sangkap na may katulad na epekto, ang ilang mga doktor sa Africa ay malamang, India o iba pang mga bansa na walang claim, unde se pare că efectele covid nu sunt atât de dureroase ca la noi. Hindi lang kasi mas marami ang mga kabataan doon, e mai cald etc. Higit na mas malakas ang pangangalaga sa komunidad doon, lampas sa iba pang mga kadahilanan. Moașele din poveste adică… Și nu atâtea somități care sa spună medicilor și farmaciștilor ce să facă în cele mai mici amănunte cazul unui virus de răceală muntant. Asta în condițiile în care ieri l-am auzit pe Andrei Baciu că nu știa că există substanțe care ar putea combate furtuna citokinică.
„În atenția colegilor din presa, un pont de investigație:
Cum știi că un medic e cu adevărat un cercetător și nu un impostor care se plimbă pe la televizor pretinzând că are un tratament minune?
Napakasimple. Trebuie să aibă în CV publicații științifice, adică articole cu câteva caracteristici obligatorii:
1. Idee originală și protocol de cercetare
2. Studii în condiții controlate strict
3. Napatunayang konklusyon
4. Opinii ale altor medici reputați, într-un proces numit „peer review” care certifică calitatea știintifică a materialului.
Am căutat de curiozitate să vad care e activitatea științifică a doamnei Flavia Groșan, halimbawa.
Am găsit un singur articol din 2011, publicat în Jurnalul de Chimioterapie Microbială Oxford. Hindi ito ang kanyang pag-aaral, ci al unui medic din străinătate. La care ea a participat, alături de alte câteva zeci de cadre medicale, din care destui români.
În el, medicii au dat două antibiotice pacienților cu pneumonie și au urmărit efectele. Doamna Groșan a avut probabil câțiva pacienți înrolați și a trimis datele cercetătorilor din străinătate care au scris articolul.
https://academic.oup.com/…/66/suppl_3/iii19/669346…
Asta e activitatea ei științifică într-o publicație reputată globală pe care am putut s-o găsesc. E menționată la „și alții care ne-au ajutat” într-un singur articol. Nu mă îndoiesc însă că mai are și alte articole publicate în România, căci aici avem o groază de reviste medicale de nișă, cu impact științific real de obicei redus.
Însă ca om de știință reputat și care contează… ei bine, putem spune destul de simplu că doamna Groșan nu a depășit Bihorul în mod semnificativ.
Deci, dragi colegi din presă, isang tulay: Dacă vreți să aflați câte parale face în lumea științifică unul dintre medicii care apar la televizor, căutați-i numele în Google Scholar. E varianta motorului de căutare care indexează articolele științifice care contează cu adevărat. Mai sunt utile și PubMed sau ResearchGate.
Vă las plăcerea să descoperiți acolo și operele științifice ale Adinei Alberts, halimbawa. Pahiwatig: magiging napakahirap…)
Cu plăcere.”
